
Rezultatele cautarii pentru "Viclesug"
vicleşúg
s. n. (sil. -cle-), pl. vicleşúguri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românevicleşúg , vicleşuguri
n. 1. (înv.) trădare; uneltire: simţi şi Antohi Vodă de vicleşugul boierilor. NEC.; 2. faptă, procedeu care denotă viclenie; truc, stratagemă; subterfugiu; viclenie: de ce vicleşuguri ... mai sînt capabili ... nepreţuiţii confraţi de la „Românul“? EM.; şi-a pus în gînd să descopere vicleşugul babei. CR.; (şi: (înv.) hicleşug, hitleşug). [Din magh. hitlenség]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
SEO monitor
Copyright © 2009 litera.ro | Dezvoltat de Bunt Studio |