Rezultatele cautarii pentru "Usurinta"
USURINTA
Cu (mare/multa) usurinta - a) usor; fara efort; b) calm; cu indiferenta, cu nepasare. Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștiuşurínţă
s. f., g.-d. art. uşurínţei; pl. uşurínţe Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneuşurínţă , uşurinţe
f. 1. faptul de a fi uşor2 de făcut, de realizat; facilitate: uşurinţa plăţii salariilor prin carduri; 2. lipsă de efort, de greutate cu care face cineva un lucru: m-a impresionat uşurinţa cu care socoteşte; cu (mare sau multă) uşurinţă, a) fără (mult) efort, (fără multă) greutate; uşor2: vorbea cu uşurinţă toate limbile pămîntului. SAD.; b) cu calm, cu indiferenţă, cu nepăsare: dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură, laudele lor desigur m-ar mîhni fără măsură. EM.; 3. (rar) înlesnire în îndeplinirea unui lucru, a unei sarcini etc.: se vestise că se dă arvună cu foarte mare uşurinţă de către furnizorii de ovăz ai armatei. SAD.; 4. lipsă de seriozitate, nesocotinţă; (concr.) faptă uşuratică, neserioasă, greşeală: s-ar înşela cineva crezînd că toate uşurinţele călugărilor aveau vreo însemnătate. EM.; plătea pentru uşurinţa cu care urmase sugestiile unor consilieri improvizaţi. D.; 5. superficialitate: dovadă puternică pentru uşurinţa ce pun uneori oamenii în bănuielile lor. BĂLC.; 6. (înv.) faptul de a avea greutate mică: se cunoaşte omul prost din vorbuliţă şi nuca din uşurinţă. PANN; 7. sprinteneală, voiciune: se mira de uşurinţa cu care îmbla el. CĂL.; 8. (înv.) alinare, potolire (a unei suferinţe fizice sau morale); ameliorare (a stării unui bolnav): caut vreun mijloc spre a mea uşurinţă. PANN; 9. (înv.) naştere. [Uşor2 + -inţă]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. facilitate, înlesnire
2îndemânare, abilitate, dexteritate, dibăcie, iscusinţă, pricepere
2. neseriozitate, indiferenţă
Propune definiţie
Raportează o problemă
