Rezultatele cautarii pentru "Usurare"
uşuráre
s. f., g.-d. art. uşurắrii; pl. uşurắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneuşuráre , uşurări
f. 1. acţiunea de a (se) uşura şi rezultatul ei; scădere, reducere a greutăţii; 2. micşorare, reducere, degrevare sau anulare (a unei obligaţii); 3. eliberare de sub povara unui lucru greu; despovărare, descătuşare; 4. (fig.) eliberare de o povară sufletească; destindere: îmi primea gluma cu o respiraţie de uşurare. BL.; cu uşurare, împăcat sufleteşte; liniştit, mulţumit; 5. alinare (a unei suferinţe fizice sau sufleteşti); ameliorare (a stării unui bolnav): cu toţi doctorii şi doctoriile, nu simt nici o uşurare la boala mea. GHICA; 6. înlesnire în îndeplinirea unui lucru, a unei sarcini: uşurarea muncii; 7. îmbunătăţire, ameliorare: nu puteam ..., deocamdată, să încep nici o acţiune pentru uşurarea stării incomode a lui Simion. BL.; 8. (pop.) eliberare a femeii de greutatea sarcinii; naştere: Nae, iritat în aşteptarea uşurării nevesti-si, reduce la zero civilizaţia română. CĂL. [V. uşura]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
