Rezultatele cautarii pentru "Uni"
uní
adj. invar. [u pr. fr. ü] Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneuní3 , unesc
vb. 1. (tr.) a crea o unitate sau un întreg împreunînd, legînd, îmbinînd două sau mai multe elemente: uni subt un singur sceptru provinţiile române. NEGR.; 2. (fig.; tr.) a apropia, a lega, a face să fie solidari: îi unea acelaşi ideal; 3. (tr.) a stabili o legătură între două lucruri aflate la distanţă unul faţă de celălalt: podul uneşte cele două maluri ale fluviului; 4. (refl.) a încheia o înţelegere, o alianţă în vederea unui scop comun: într-un gînd să ne unim, pe Harap-Alb să-l slujim. CR.; 5. (refl.) a se ralia la ...; a adera: acu mă sîmt vrednică să mă unesc şi eu la giurămîntul vostru. AL.; 6. (tr. şi refl. recipr.) a (se) lega prin căsătorie; a (se) căsători: cu Ana, pe Despot să-l unim. AL. [Lat. unire]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
