Rezultatele cautarii pentru "Umbri"
umbrí , umbresc
vb. 1. (tr.) a ţine umbră cuiva sau la ceva, a acoperi cu umbra sa; a adumbri: închis-am fericirea în strîmtul ei hotar de nuci bogaţi în umbră, umbrind o casă albă. PILLAT; 2. (intr.) a da, a face umbră: acel frasin ... umbrează cu mii de ramuri. ASACHI; 3. (fig.; intr. şi tr.) a apăra, a ocroti, a proteja: duhul sfînt va pogorî spre tine şi puterea Celui de sus te va umbri. BIBLIA; 4. (refl.) a sta la umbră; a se adumbri: nu putu nici să se umbrească puţin de arşiţa soarelui. ISP.; 5. (tr. şi refl.) a face să devină sau a deveni mai puţin luminat; a (se) întuneca: zidurile lucii se umbriră, ferestrele de sus se albăstră. SAD.; o înserare precoce umbreşte lumea. ARG.; 6. (fig.; tr.) a face să pară mai puţin important, merituos; a eclipsa: lirica lui Eminescu ... a umbrit cîteva din inspiraţiile poetice ale trecutului apropiat. VIANU; 7. (fig.; tr. şi refl.) a face să devină sau a deveni mai puţin intens; a (se) diminua: fericirea care îi inundase pînă atunci chipul se umbrise. PR.; resemnarea ... pare a fi umbrită de accentele unei încrîncenări în refuz. R.L.; 8. (tr. şi refl.) a face să aibă sau a căpăta o nuanţă mai închisă; a (se) întuneca: treptat cîmpul se umbreşte sub a brazdelor desime. AL.; abia începuse tuleiele bărbei să-i umbrească peliţa copilărească. OD.; 9. (tr.) a da umbre unui desen; 10. (fig.; tr. şi refl.) a face să devină sau a deveni trist; a (se) întrista: durerea îi umbri faţa. AG.; ochii postelnicului se umbriră. SAD. [De la umbră]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
