Rezultatele cautarii pentru "Tulbura"
tulburá , túlbur
vb. 1. (tr. şi refl.) a face să devină sau a deveni tulbure: un mistreţ ... tulburase rîul. BOL.; vinul s-a tulburat; 2. (refl.) a se învolbura, a se răscoli: se tulbură mările şi cerul nuoreadză. NEC.; 3. (refl.; despre cer) a se acoperi de nori, a se înnoura; (despre vreme) a se strica; 4. (refl.; despre ochi, privire) a-şi pierde claritatea, a se împăienjeni; 5. (tr.) a deranja, a perturba (o stare de echilibru, de pace): a tulbura liniştea publică; 6. (fig.; refl. şi tr.) a-şi pierde sau a face să-şi piardă liniştea, calmul sufletesc: vestea l-a tulburat; 7. (fig.; tr. şi refl.) a (se) emoţiona (făcînd să se nască o dorinţă): apariţia femeii îl tulbură; 8. (fig.; refl. şi tr.) a-şi ieşi din fire sau a scoate din fire; a (se) mînia: împăratul, văzînd aşa mare obrăznicie, ... se tulbură grozav. CR.; 9. (fig.; refl. şi tr.) a-şi pierde sau a face să-şi piardă judecata limpede normală: nu tulbura mintea copilului; 10. (tr.) a întrerupe sau a stînjeni cursul normal, funcţionarea normală a ceva: un incident neplăcut a tulburat spectacolul; (şi: turbura). [Lat. *turbulare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a instiga, a aţâţa
2. a incomoda, a stingheri
3. a se agita, a se zbuciuma
4. a se întuneca
5. (fig.) a emoţiona, a nelinişti
Propune definiţie
Raportează o problemă
