Rezultatele cautarii pentru "Tempera"
témpera
s. f. Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românetémpera1
f. 1. procedeu în tehnica picturii, care constă din amestecarea culorii fin măcinate cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase; 2. vopsea obţinută prin amestecarea culorii cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase; 3. pictură realizată prin procedeul descris. [Din it. tempera]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)temperá2 , temperez
vb. (tr. şi refl.) 1. (despre excesul de frig sau de căldură) a (se) atenua, a (se) diminua; 2. (despre sentimente, manifestări, tendinţe) a (se) modera, a (se) pondera: în chip neaşteptat, Veneţia avea să-i tempereze solemnitatea, fie oferindu-i empiria bonomă a micilor bucurii ..., fie contrariindu-i sănătoasele deprinderi germanice. PLEŞU; puterea absolută nu îşi temperează preferinţa pentru guvernarea sub presiune. D. [Din fr. tempérer]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
