Rezultatele cautarii pentru "Tarcui"
ţărcuí , ţărcuiesc
vb. (tr.) 1. a închide de jur împrejur cu o îngrăditură; a îngrădi: a ţărcui curtea; 2. a închide, a adăposti vitele, oile într-un ţarc; 3. (fig.) a ocroti, a îngrădi: ţara să ne-o ţărcuim şi de iezme s-o ferim. PANN; 4. a da ocol, a înconjura: lupii ţărcuiau [oile]. POP. [Ţarc + -ui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
