Rezultatele cautarii pentru "Tactica"
táctică
s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românetáctic , ĭci, tactică, ĭce
a. care ţine de tactică, referitor la tactică; conform cu o anumită tactică: înţelegerea cu eteriştii, împăciuirea faţă de boieri, aerul supus faţă de Poartă nu sînt decît gesturi tactice spre a căpăta sprijinile trebuitoare. CĂL. // f. (pl. tactici şi (rar) tactice) 1. arta organizării şi conducerii acţiunilor de luptă ale trupelor în vederea îndeplinirii cu maximum de eficacitate a scopurilor fixate; 2. (fig.) mod de acţiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti într-o acţiune: răbdare şi pregătire; asta e tactica celor calmi şi puternici. VINEA. [Din fr. tactique]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
