Rezultatele cautarii pentru "Supune"
supúne , supún şi (înv. şi pop.) supúi
vb. 1. (înv. şi pop.; tr.) a pune dedesupt; (p. ext.) a ascunde: după aceea m-a supus sub patrafir şi mi-a cetit. SAD.; (fig.) pre căi îmi sînt supuse de la pizmaşii miei curse. DOS.; 2. (înv.; tr.) a aşeza armate, armament într-un loc ferit, prevăzut cu întărituri: în pădure supusese oastea. UR.; 3. (pop.; tr.) a sufleca: mama şi-a supus mînecile şi a început să spele; 4. (tr.) a aduce sub ascultare, sub stăpînire oameni, teritorii (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga; a birui (în luptă): acel împărat mare şi puternic bătuse pe toţi împăraţii … şi-i supusese. ISP.; 5. (fig.; tr.) a copleşi: ce durere, spune, ce dor greu supune inimioara ta? AL.; nu-l supune nevoia, oricît de sărac ar fi. VLAH.; 6. (înv.; tr.) a îmblînzi, a domestici: împărăteasa … mîndră că a înjugat pe leu, supuindu-l şi îmblînzindu-l ca pe un mieluşel. ISP.; 7. (refl.) a accepta stăpînirea, autoritatea etc. cuiva; a ceda la promisiuni, la rugăminţi; a (se) închina, a (se) pleca; a asculta: oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGR.; 8. (tr.) a pune sub autoritatea, sub conducerea cuiva sau a ceva; a subordona: [Despot] vrea să supuie ... voinţa omenirii la simpla lui voinţă. AL.; (fig.) a te supune datoriei înseamnă a nu te supune decît ţie însuţi, a fi autonom. R.L.; 9. (tr. şi refl.) a fi legat de …, a depinde; a fi influenţat de …: pe toţi ce-n astă lume sînt supuşi puterii sorţii deopotrivă-i stăpîneşte raza ta. EM.; 10. (refl. şi tr.) a se lăsa sau a face să fie stăpînit, dominat de porniri, de sentimente etc.: anticarul, la patima-i supus, culege vechea aramă, ce nu mai are curs. ALEX.; 11. (tr.) a lăsa sau a rămîne fără apărare în faţa unui pericol; a expune unei primejdii, unei neplăceri: multe sînt ademenirile la care este supus un autor care ia condeiul în mînă. VIANU; 12. (refl.) a accepta sau a-şi impune să suporte un lucru dificil, neplăcut: îmi e cu neputinţă să mă supun la o învăţătură doctrinală. GHICA; se supunea totdeauna cu silă îmbrăţişărilor mele. PR.; 13. (tr.) a face pe cineva sau ceva să sufere o acţiune; a pune pe cineva sau ceva într-o anumită situaţie: să supunem unei analize mai insistente rostul cuvîntului şi al faptei. STĂNIL.; (refl.) mai întîi vreau să mă supun la examenul de doctorat. GHEŢIE; 14. (tr.) a expune un material, o substanţă etc. unei acţiuni chimice sau fizice, unui anumit tratament; 15. (înv.; tr.) a prezenta, a expune cuiva ceva pentru a lua cunoştinţă (şi a decide): au venit filozofii … să supuie înţelepciunii Măriei tale pildele lor. SAD.; supunem atenţiei dumneavoastră acest caz. [Lat. supponere]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
