Rezultatele cautarii pentru "Studiu"
stúdiu
s. n. [-diu pr. -dĭu], art. stúdiul; pl. stúdii, art. stúdiile (sil. -di-i-) Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românestúdiu , studii
n. 1. însuşire, acumulare de cunoştinţe dintr-un anumit domeniu; învăţătură: o dorinţă nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine. EM.; 2. (la pl.) învăţămînt (universitar): ce-ai să ajungi, cu studiile neterminate? PR.; 3. cercetare, examinare a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere: studiul istoriei limbii române trebuie continuat; 4. lucrare, operă ştiinţifică: reproduceri din chiar operele autorilor, precum le-am făcut în studiul asupra poeziei, nu pot avea loc aici. MAIOR.; 5. lucrare preliminară unei activităţi: vom pune un proiect de lege în studiu; a pune o piesă (de teatru) în studiu, a începe repetiţiile la o piesă (de teatru); 6. compoziţie muzicală de virtuozitate destinată mai ales pentru exerciţiu: studiile lui Rahmaninov; 7. schiţă parţială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul, arhitectul compune şi execută o operă definitivă: plecă să facă studii de copaci la Fontainbleau. VLAH. [Din lat. studium, it. studio]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
