Rezultatele cautarii pentru "Strange"
strange
strange /streindZ/ I. adj. 1. străin, necunoscut. 2. ciudat, curios; strange to say oricat pare de curios. 3. (to) neobişnuit (cu); he was strange to the class era neobişnuit cu noua sa clasă. II. adv. amer. ciudat. Sursa: Dicţionar englez-românRICH AND STRANGE
*** <Ang 1931>, r. Alfred Hitchcock, i. Henry Kendall, Joan Barry.Un modest funcţionar a nutrit toată viaţa visul călătoriilor. Când nu mai avea nici o speranţă, o moştenire neaşteptată îi permite o croazieră de la Port Said la Singapore, în care să-şi ia şi soţia. La bord, ei gustă, fiecare, deliciul flirtului de voiaj care, până la urmă, le şi cimentează legătura.→ Hitchcock ironizează un tânăr cuplu în acută nepotrivire de caractere (ea luminoasă, bucurându-se de viaţă; el cârcotaş, făcând din orice incident mărunt prilej de insatisfacţie). Cu excepţia unei scurte secvenţe pe un vas care se scufundă, filmul nici nu e un thriller, ci o amabilă comedie de moravuri, în care regizorul străluceşte de la prima secvenţă: o viziune biomecanicistă a sfârşitului zilei de muncă pe ploaie londoneză cu o umbrelă recalcitrantă, cu metroul supraaglomerat ca o bandă rulantă, cu străzi mohorâte şi case tipizate şi, tiflă în plus, o întrebare în ziarul pe care-l deschide eroul – “Vă satisfac condiţiile dvs. de viaţă?” Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)STRANGE CARGO
*** <USA 1940>, r. Frank Borzage, i. Clark Gable, Joan Crawford.Evadaţi dintr-o închisoare guineeză, opt ocnaşi traversează jungla până la un vapor. Dar un iluminat, propovăduindu-le Biblia, îi convinge să se reîntoarcă în puşcărie.→ Alegorie a cărei eroi au de ales între Dumnezeu şi libertatea coruptă. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Faţetele iubirii
** <Can 1995>, r. Ted Kotcheff, i. Judith Light, Jazz Tomas.Deşi se gândise la despărţirea de un soţ care o furase şi înşelase, când în urma unui accident vascular el paralizează, Lisa i se dedică. Mecanicul Jeff, care o iubeşte, acceptă să se mute la ei pentru a o ajuta. Soţul se resemnează şi se ataşează chiar afectiv de fermecătorul intrus.→ Deşi un personaj defineşte situaţia ca “versiune a lui Jules et Jim pentru mecanici auto”, cred că “Afacerea” aceasta anticipează mai curând Breaking the Waves al lui Von Trier, fără a-i egala anvergura artistică şi performanţele actoriceşti. Kotcheff domesticeşte o situaţie imposibilă ale cărei reguli trebuie inventate din mers, recurgând, însă, pentru a fi convingător, la schematizarea personajelor. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Strania iubire a Marthei Ivers
* <USA 1946>, r. Lewis Milestone, i. Barbara Stanwyck, Kirk Douglas.Încercând să spargă lanţurile care o legau de averea familiei sale, Martha şi-a ucis, în adolescenţă, mătuşa, lăsând să fie învinuit un inocent. La maturitate, un prieten devotat află secretul şi trebuie lichidat. Dar soţul şi complicele ei refuză s-o urmeze.→ Ecranizare a unui roman omonim de Jack Patrick, pe o idee generoasă a dezagregării morale, e deservită de rutina şi patetismul melodramei. Stanwyck, interpretă strălucind îndeobşte prin maliţie şi umor, e eronat distribuită în rol de vampă. Filmul e important fiindcă în el debutează un Douglas aproape de nerecunoscut, încă neformat. Avea, atunci, 30 de ani! Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)strînge , strîng
vb. 1. (tr.) a apăsa cu putere o fiinţă, un lucru din mai multe părţi (reducîndu-i volumul, modificîndu-i forma); a presa: îi luă faţa în mîini şi ... o strînse cu atîta foc. EM.; zidul rău mă strînge, trupuşoru-mi frînge. POP.; a strînge pe cineva cu uşa (sau în balamale, în cleşte, în chingi etc.), a sili pe cineva să facă, să recunoască ceva; (p. ext.) a lua pe cineva din scurt: îmi vine să-i strîng cu uşa ..., să-mi hotărască odată ce gînduri au. AL.; a strînge pe cineva în spate (sau de, între umeri) (de frică ori de frig), a se înfiora de frig sau de frică: frigul îl cam strîngea între umeri, dar trebuia să rabde. ZAMF.; 2. (tr.) a jena, a da o senzaţie de discomfort (fiind prea strîmt); a bate: fiecare ştie unde-l strînge opinca. Z.; 3. (tr.) a fi îmbrăcat cu o haină (prea) strîmtă, a fi încins tare; a încinge; a fi jenat de aceasta: şorţul îi strîngea talia accentuîndu-i rotunzimile. IBR.; domnişoare strînse în corset; 4. (fig.; tr.) a constrînge: prin foame nu era chip să-i strîngă. CAR.; 5. (tr.) a prinde (foarte) puternic cu mîna, cu mîinile şi a trage (cît mai) aproape de sine; a încleşta: cînd văd că mîţa face nărazuri, ţ-o strîng de coadă. CR.; a(-i sau -şi) strînge cuiva sau cu cineva mîna (ori mîinile), a da mîna cu cineva: astăzi stă la taclale cu d-ta şi-ţi strînge mîna. REBR.; a strînge pe cineva de gît, a) a sugruma: dacă moartea mea ţi-ajută, vino, strînge-mă de gît. COŞB.; b) a nemulţumi; a supăra: asta mă strînge pe mine de gît. CAR.; 6. (tr.) a cuprinde în braţe; a îmbrăţişa: aş fi strîns-o în braţe ... şi aş fi sărutat-o. EL.; 7. (tr.) a trage (foarte) tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, pentru a lega mai bine: ai strîns curelele geamantanului?; (pop. şi fam.) a strînge cureaua (sau baierile pungii), a răbda (de foame); a face economii (mulţumindu-se cu puţin): strînse cu nădejde băierile pungii. GHEŢIE; 8. (tr.) a lipi (foarte) mult un laţ, o buclă etc. de obiectul în jurul căruia este înfăşurat: îşi făcu cruce, îşi strînse laţul de gît şi ... îşi dete drumul în aer. VLAH.; 9. (tr.) a trage frîul pentru a stăpîni şi conduce calul: plecînd apoi cu toţii strîng frîiele, dau pinteni. AL.; 10. (tr.) a lega, a fixa cu ceva ca să nu se desfacă, să nu cadă, să nu atîrne etc.: se pieptănase lins şi îşi strînsese părul la ceafă. PR.; 11. (tr.) a aduna, petrecînd una peste alta, marginile unui veşmînt, acoperind corpul; a înfăşura: îşi strînse şi mai mult paltonul; 12. (fig.; tr.) a întări legăturile de prietenie, relaţiile cu cineva; a consolida: oarece ... slujbe ... strîng mai mult legăturile oamenilor virtuoşi. HEL.; ar fi fost un bun prilej de a mai strînge relaţiile dintre familii. GHEŢIE; 13. (tr.) a închide (tare) pleoapele, ochii, gura, buzele etc., ţinînd lipite între ele părţile mobile: strîngînd ochii silit şi tare, a înecat visul său în întuneric. EM.; (pop. şi fam.) a-şi strînge gura, a tăcea; a-şi strînge buzele sau a strînge din buze, a apropia şi a-şi încreţi buzele, în semn de nemulţumire, de dispreţ etc.; (intr.) a strînge din umeri, a ridica umerii în semn de dispreţ, nedumerire, nepăsare: străjerii ... se uită lung unul la altul şi strîng din umere. CR.; 14. (tr. şi intr.) a încleşta (foarte) puternic dinţii, fălcile, pumnii etc.: George-n munte pumnii-şi strînge ... şi de multă ciudă plînge. COŞB.; strîngea dinţii şi respira greu, înfricoşată să n-o copleşească plînsul. REBR.; 15. (tr.) a îndoi hîrtii, a împături obiecte de pînză etc.; a plia: şi-a strîns hainele păturele; 16. (tr.) a aduce cît mai aproape părţi ale propriului corp; a apropia: paseri ... strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. AL.; îşi strînse picioarele sub ea; 17. (refl.) a-şi reduce dimensiunile; a intra la apă: flaneaua s-a strîns la spălat; 18. (refl.) a se ghemui, a se chirci, a se zgîrci: cînd trec copii, sub tufă eu mă strîng. COŞB.; a se strînge ghem, a se ghemui; a se strînge în sine, a se închide în sine, a deveni necomunicativ: omul strîns în sine ... nici n-are nevoie de spaţiu. ARG.; 19. (refl.) a se contracta; a i se strînge cuiva inima (sau sufletul), a simţi o emoţie puternică, o supărare mare: să iubească – ideea aceasta îi strîngea adesea inima. EM.; 20. (refl. recipr.) a se ghemui lîngă cineva; a se lipi unul de altul; a se înghesui: se strîngeau, se înghesuiau unul într-altul ca să se încălzească. VLAH.; 21. (tr.) a înşuruba (foarte) tare o piesă filetată: dacă ... s-a slăbit un şurub ... scoate cheia, strînge şurubul slab. ST.; a strînge şurubul, a folosi mijloace de constrîngere: să meargă negreşit ... să vorbească în daravera mea, să strîngă şurubul. M.CAR.; 22. (tr.) a aduna laolaltă lucruri risipite, făcînd grămezi, mănunchiuri etc.; a culege: mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EM.; (fig.) pîn-atunci, unul îşi strînge sub bolta lui, şirag de stele. VLAH.; 23. (tr.) a lua şi a aşeza ceva la loc sigur, ferit; a pune bine; a păstra: sfîrşind, strînse ochelarii, îşi luă şlicul şi ieşi. NEGR.; banul de găsit să-l strîngi, că-i cu noroc. POP.; 24. (tr.) a aşeza la loc, a face ordine; a deretica: în casă e strîns tot, dichisit, fiecare lucruşor pus la locul lui. VLAH.; a strînge masa, v. masă; a strînge patul (sau aşternutul), a aduna de pe pat plapumă, perne etc. şi a le pune (undeva) în ordine; a face patul; 25. (tr.) a aduce într-un singur loc; a aduna, a acumula; a concentra: era o beserecă aproape de sveta Sofia şi era strînse cărţi într-însa. MOXA; (fig.) la o vîrstă aşa de crudă a strîns în devla lui atîta învăţătură. VLAH.; 26. (tr.) a colecta (ape): vestitul grădinar ... a strîns apele într-un eleşteu. GHICA; 27. (înv. şi reg.; tr.) a scurge: Noema ... au deprins toate torcăturile de lînă ..., a strînge brînză şi unt. COSTIN; 28. (tr.) a culege fructe, cereale etc.; a recolta: crezi tu că vom putea noi singuri secera şi strînge atîta amar de grîu? CR.; să strîngi vara, ca să ai iarna. SOR.; nu strîng toate muştele miere. Z.; 29. (tr.) a colecţiona: scriitorii noştri n-au avut de unde strînge cărţi. UR.; 30. (tr.) a agonisi, a economisi, a chivernisi: odată strîns primul milion, celelalte vin de la sine. GHEŢIE; a strînge bani albi pentru zile negre, a fi (foarte) chibzuit şi econom; 31. (tr.) a percepe, a încasa: perceptaşul strîngea dările; 32. (tr.) a aduna, a colecta obiecte: de ce, mă rog, să aruncăm la gunoi zdrenţele, răzuiturile de lemn ... şi să nu le strîngem, să le topim? GHICA; 33. (refl. şi tr.) a (se) întruni, a (se) reuni (într-un loc sau în jurul cuiva): cînd se va strînge sfatul, închideţi porţile. DELAVR.; femeile ies la porţi, se strîng pe podeţe şi încep a meliţa. SAD.; a (se) strînge de pe drumuri sau (pe) acasă, a sta (sau a determina să stea) acasă; a (se) face om aşezat: te-am strîns de pe drumuri ... şi tu vrei necinstea casei mele! CAR.; a nu-şi (mai) strînge picioarele (de pe drumuri), v. picior; (reg.) a-şi strînge lioarba (sau buzişoarele), a tăcea: ia mai bine ogoieşte-te oleacă şi mai strînge-ţi buzişoarele acasă. CR.; a (se) strînge în jurul cuiva, a (se) mobiliza la ceva; a strînge oaste (sau oştire, armată), a mobiliza: îşi strînse oastea alcătuită din români şi ardeleni. ISP.; a-l strînge Dumnezeu (sau moartea) (la sine), a muri: l-a strîns Dumnezeu acum vreo zece ani. REBR. [Lat. stringere]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a aduna
2. a agonisi, a îngrămădi
3. a întări, a consolida
4. a se ghemui, a se zgribuli, a se zgârci
5. a se îndesi, a se îngroşa
Proverbe
Cine strânge nu mănâncă. [Candrea, 257]
Cine nu strânge la tinereţe nu va avea ce mânca la bătrâneţe. [Candrea, 257]
Cel cuminte strânge bani albi pentru zile negre. [Candrea, 257]
Ce-a strâns într-o vară, a cheltuit într-o seară. [Zanne, 12928]
Cu acu' le strânge şi cu lopata le risipeşte. [Zanne, 12829]
Cel ce nu strânge pierde şi ceea ce are. [Zanne, 12830]
A se strânge inima cuiva. [Candrea, 257]
Strângeţi voi,/ C-om mânca noi. [Zanne, 12925]
Cine strânge/ Să mănânce. [Se zice omului nedarnic.]
[Zanne, 12926]
Propune definiţie
Raportează o problemă
