Rezultatele cautarii pentru "Stiinta"
STIINTA
Cu buna stiinta - pe deplin constient. Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștiştiínţă
s. f., g.-d. art. ştiínţei; pl. ştiínţe Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneştiínţă , ştiinţe şi (înv.) ştiinţi
f. 1. (înv.) faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat (în legătură cu ceva); cunoaştere; idee, cunoştinţă despre ceva: dorim să avem ştiinţă despre sănătatea voastră. CAR.; pomul ştiinţei (binelui şi răului), pom din Eden, din ale cărui fructe, interzise de Dumnezeu, Adam şi Eva au mîncat, dobîndind cunoştinţa binelui şi a răului; pomul cunoştinţei; cu (sau fără) ştiinţă, (ne)ştiind, (ne)avînd cunoştinţă de ceva; cu (sau fără) voie: n-am pus cu ştiinţă asemenea iscălitură. SAD.; (curent) cu bună ştiinţă, în mod conştient; cu (sau fără) ştiinţa (cuiva), cu (sau fără) asentimentul cuiva: vărsarea de sînge s-a făcut ... fără ştiinţa mea. PETR.; 2. (înv.) ştire, veste: n-a venit nici un semn, nici o ştiinţă? SAD.; 3. (înv.) conştiinţă: nemică altă nu face ca frica ştiinţa păcatului. COR.; 4. faptul de a fi iniţiat, de a avea cunoştinţe sistematice, pregătire specială (într-un domeniu ştiinţific, artistic etc.): eram ... fără ştiinţă de limba turcească. AL.; ştiinţă de carte, cunoaştere a scrierii şi a citirii; (p. ext.) învăţătură, cultură; 5. pricepere, iscusinţă: cîntă la clavir fără ştiinţă desăvîrşită. GAL.; 6. pregătire intelectuală; instrucţie, învăţătură; erudiţie: mă simţii cuprins de un dor nemărginit de ştiinţă. AL.; fără (de) ştiinţă, incult, ignorant: un plugar fără ştiinţă. COŞB.; 7. ansamblu sistematic de cunoştinţe despre realitatea obiectivă şi subiectivă; ansamblu de cunoştinţe într-un anumit domeniu al cunoaşterii: lucrarea sa e întreprinsă după adevăratele baze ale ştiinţei filologice. OD.; om de ştiinţă, persoană specializată într-un domeniu sau în mai multe domenii ale ştiinţei; învăţat, savant. [Şti + -inţă; cf. lat. scientia, it. scienza, fr. science]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. disciplină
2învăţătură
3îndemânare, abilitate, dexteritate, dibăcie, iscusinţă, pricepere, talent
4. cunoaştere, pregătire
Propune definiţie
Raportează o problemă
