Rezultatele cautarii pentru "Stapanire"
stăpâníre
s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românestăpîníre , stăpîniri
f. 1. acţiunea de a (se) stăpîni şi rezultatul ei; 2. posesiune; proprietate; (p. gener.) avere; stăpînie: dorea fierbinte să intre în stăpînirea părţii lui. SAD.; hrisov de stăpînire; a pune stăpînire pe ceva sau a lua în stăpînire ceva, a deveni proprietar, stăpîn (prin mijloace abuzive): voi învăţa eu să puneţi stăpînire pe lucrurile din lume, cornoraţilor! CR.; 3. conducere, cîrmuire, guvernare: stăpînirea Moldovei de către Ştefan cel Mare a durat 47 de ani; 4. ocupaţie de către o putere (străină); dominare: stăpînirea Daciei de către romani; (fig.) peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate. EM.; a lua în stăpînire, a ocupa: nebunii bat cetatea şi cei mai înţelepţi o iau în stăpînire. BOL.; 5. putere; ţară, împărăţie: aţi putut să călcaţi cu a voastră îndrăznire puternica-mi stăpînire? POP.; 6. guvern; reprezentanţii acestuia: mai pune şi ... bacşişurile pe la oamenii stăpînirei. GHICA; e porunca stăpînirii; 7. posedare sau dobîndire de cunoştinţe temeinice; cunoaştere: deplina stăpînire a formei clare ... o arată Eminescu în poeziile din epoca sa cea adevărată. MAIOR.; buna stăpînire a tehnicilor şi a capcanelor scrisului. R.L.; 8. (fig.) dominare, înfrînare a propriilor porniri, sentimente; abţinere, reţinere: Paşadia ascundea o fire pătimaşă, întortocheată, tenebroasă, care, cu toată stăpînirea, se trăda adesea în scăpărări de cinism. M.CAR.; stăpînire de sine, calm, sînge rece, cumpăt: şi-a recăpătat repede stăpînirea de sine. EL.; 9. (fig.) putere de influenţare, de convingere; influenţă asupra cuiva; înrîurire, putere, subjugare: Nic-a lui Costache ... nu mai avea stăpînire asupra mea. CR.; eram încă sub stăpînirea visului. PR.; a pune stăpînire pe cineva, a ţine sub puterea sa; a copleşi: sentimentul inutilităţii oricărei activităţi omeneşti puse stăpînire şi pe el. GHEŢIE. [V. stăpîni]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
