Rezultatele cautarii pentru "Stapani"
La stăpâni
*** <URSS 1939>, r. Mark Donskoi, i. Massalitinova, Troianovski, Lianski.Părăsindu-şi bunicii sărăciţi, Aleksei se angajează ucenic la un stăpân hain, apoi ajutor bucătar pe un vas şi, în cele din urmă, pictor de icoane. El evadează în lecturi lacome şi când lumânarea se stinge şi le continuă la raza lunii.→ Sub şfichiul vieţii, viitorul scriitor are revelaţia realităţii şi sinelui, se încarcă de impresii şi de ură, iar relieful personajelor, fie ele principale sau episodice, e pecetluit de privirea sa critică. Şi peste întreg acest itinerar spiritual, Donskoi înscrie atmosfera elegiacă a unei Rusii patriarhale definitiv dispărute. V. Detstvo Gorkovo şi Moi universitetî. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)stăpîní , stăpînesc
vb. 1. (tr.) a deţine, a avea animale, bunuri ca proprietar; a poseda: stăpînea cu chiverniseală o numeroasă turmă de oi. MAIOR.; problema ţărănească nu se poate rezolva fără sacrificii din partea celor ce stăpînesc pămîntul. REBR.; (fig.) ce cuminte-i să trăieşti cînd ţi-e dat să stăpîneşti numai o viaţă. COŞB.; 2. (tr. şi intr.) a avea sub ascultare, sub autoritate ţări, colectivităţi etc.; a cîrmui, a conduce, a guverna: n-ar fi mai bine ca să stăpînească cei ce n-au nevoie de averile noastre, avînd pe ale lor proprii? EM.; (fig.) iată cine ne-a stăpînit o jumătate de veac cu ultimă cruzime: vorba, vorba umflată şi seacă. CAR.; 3. (intr.) a domni: acolo stăpîneşte un domn pe care ţara întreagă îl măreşte. AL.; (fig.) umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface şi în sine împăcată stăpînea eterna pace. EM.; 4. (tr.) a ţine în frîu, a struni pe cineva; a domoli, a potoli: stăpîneşte-ţi copiii!; 5. (tr.) a avea sau a dobîndi cunoştinţe temeinice într-un domeniu de activitate, de cunoaştere; a cunoaşte, a şti: stăpîneşte deplin limba franceză; 6. (fig.; refl.) a avea controlul propriilor porniri, sentimente; a se controla, a se abţine, a se domina, a se înfrîna, a se reţine: Vodă nu s-a putut stăpîni de mirare. CR.; am plîns ... pînă seara, nu mă mai puteam stăpîni. CĂRT.; 7. (fig.; tr.) a nu lăsa să izbucnească, să se manifeste: să stăpînim durerea care pe om supune. ALEX.; 8. (fig.; tr.) a supune unei influenţe, unei presiuni etc.; a pune stăpînire pe ...; a domina, a subjuga: cu toată furia de care era stăpînit, nu răspunse nimic. FIL.; o inexplicabilă sminteală îi stăpînea pe protagonişti. PR. [De la stăpîn]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a poseda, a deţine, a avea
2. a urmări, a obseda
3. a domoli, a potoli, a înfrâna
4. a domni, a guverna, a conduce
5. a se reţine, a se controla, a se domina
Propune definiţie
Raportează o problemă
