Rezultatele cautarii pentru "Stangacie"
stângăcíe
s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângacíei; pl. stângăcíi, art. stângăcíile Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românestîngăcíe , stîngăcii
f. 1. lipsă de siguranţă, de îndemînare, de iscusinţă în acţiuni, în comportare; neîndemînare, nepricepere: ajunsese de poveste din pricina stîngăciei lui la vorbă şi la lucru. ISP.; cu stîngăcie, în mod stîngaci; neîndemînatic: vorbi ... cu silă, cu stîngăcie. AG.; 2. (mai ales la pl.) faptă, atitudine, exprimare etc. care denotă nesiguranţă, neîndemînare: stîngăciile, ca şi timiditatea, au un farmec discret. EL. [Stîngaci + -ie]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
