Rezultatele cautarii pentru "Specialitate"
specialitáte
s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. specialitắţii; pl. specialitắţi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românespecialitáte , specialităţi
f. 1. (ramură de) activitate ştiinţifică, tehnică etc. restrînsă la un anumit domeniu (din care cineva îşi face o profesie); (p. ext.) activitate în care excelează cineva: urma o specialitate oarecare şi s-ar fi zis c-o urma bine. CĂL.; un psihiatru este un medic cu o specialitate foarte precisă. PR.; de specialitate, a) specializat, competent într-o anumită ramură de activitate: manageri de specialitate; b) care aparţine unui anumit domeniu: studii de specialitate; 2. produs sau preparat obţinut după anumite reţete şi metode speciale; (p. ext.) sort: a fost un dineu ... complicat şi pretenţios, compus din specialităţi locale, savuroase, dar indigeste. GHEŢIE; specialitatea casei. [Din lat. specialitas, -atis, fr. spécialité]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
