Rezultatele cautarii pentru "Slobozi"
slobozí , slobód şi (pop.) slobozesc
vb. 1. (înv. şi pop.; tr.) a elibera din captivitate, din robie: l-a slobozit din puşcărie; 2. (înv.; tr.) a deschide (larg porţile unor) închisori, cetăţi etc., permiţînd să iasă, să treacă cineva: dacă au vinit la Iaşi, întîi au slobozit temniţăle. N.COSTIN; 3. (înv. şi pop.; tr.) a lăsa, a permite să plece, să se depărteze: slobozi năroadele ca să meargă prin sate să-şi cumpere lor bucate. N.TEST.; 4. (pop.; tr.) a lăsa la vatră: văzîndu-l că şi-a făcut datoria de ostaş, l-au slobozit din oaste. CR.; 5. (înv.; tr.) a concedia: spătarul ar slobozi (ar congedia) în toţi anii … un număr hotărît de subofiţeri. BĂLC.; 6. (înv. şi pop.; tr.) a lăsa să intre undeva: slobozi-mă, soro-n casă. POP.; 7. (înv. şi pop.; tr.) a lăsa un animal în libertate: se aplecă asupra [cîinelui] ... şi-l slobozi din lanţ. SAD.; şi-şi sloboade şi el calul să pască. POP.; 8. (înv. şi reg.; tr.) a asmuţi cîini, fiare etc. asupra cuiva: slobodzîră asupră-le multe … gadine cumplite. DOS.; 9. (înv. şi pop.; tr.) a elibera dintr-o strînsoare, dintr-o legătură; a dezlega: tu din lanţuri mă sloboade. POP.; 10. (înv. şi pop.; tr. şi refl.) a (se) slăbi, a (se) desface o legătură, o strînsoare etc.: brîul i se slobozea. POP.; 11. (înv. şi pop.; tr.) a lăsa în voie; a nu interzice; a permite: aceste porunci nu ne slobod a trăi după voia patimilor. MARC.; 12. (înv. şi pop.; tr.) a scoate de sub o interdicţie; a pune la dispoziţie o cale de acces: Dunărea încă Iosuf-paşe au slobodzit-o, să treacă boierii. NEC.; 13. (înv.; tr. şi refl.) a salva: aceasta au slobozit cetatea noastră de munciri. NEAGOE BASARAB; 14. (bis.; tr.) a mîntui: slobozişi sufletul. N.TEST.; 15. (înv. şi pop.; tr.) a uşura, a elibera prin moarte: el se roagă tot mereu să-l sloboază Dumnezeu. POP.; 16. (înv. şi pop.; tr. şi refl.) a (se) coborî: Strîmbă-Lemne se şi pune în hîrzob şi tovarăşii lui încep să-l sloboadă cu încetul. CR.; 17. (înv. şi pop.; tr.) a lăsa să atîrne (liber): mîna o sloboade încetinel, drept în jos, în scobitură. C.; 18. (înv. şi pop.; tr.) a lăsa să cadă (de la înălţime): au slobozit cartea pre o fereastră gios. NEC.; 19. (înv. şi pop.; tr.) a arunca săgeţi spre o ţintă; a declanşa pornirea unui glonţ, proiectil etc.: bumbi de aur că scotea, în puşcă el îi vîra şi-n Codrean îi slobozea. POP.; 20. (înv. şi pop.; tr.) a descărca o armă de foc asupra cuiva: scoţînd un pistol din cingătoare, îl slobozi în el. POP.; 21. (înv. şi pop.; refl.) a se năpusti asupra cuiva; a se repezi: Novac … la Gruia se slobozea şi o palmă îi trăgea. POP.; 22. (înv. şi pop.; tr.) a dezlănţui: nourii ploaie sloboziră. N.COSTIN; 23. (înv. şi pop.; tr.) a face să curgă un lichid într-un recipient: logofătul slobozeşte băutura în cofe. CĂL.; 24. (înv. şi pop.; tr.) a face să răsară (şi să crească) ramuri, frunze, flori etc.: dumbrăvile încep iarăşi a slobozi muguri. POP.; 25. (înv. şi pop.; tr.) a iradia: văzut-am scaunul lui Dumnezeu alb …, slobozind raze ca nişte fulgere. POP.; 26. (înv. şi pop.; tr.) a emana: apa … miros neplăcut sloboade. CANT.; 27. (înv. şi pop.; tr.) a produce foc, fum etc. şi a-l împrăştia: slobozind fumuri ca un turc. NEGR.; 28. (înv. şi pop.; tr.) a emite sunete, zgomote, cuvinte etc.: slobozi un hohot de rîs. NEGR.; (reg.) a-şi slobozi limba, a se antrena la vorbă; a vorbi mai mult decît trebuie: portarul a băut un pahar de vin … şi drept aceea îşi sloboade mai mult decît se cuvine limba. SAD.; 29. (înv.; tr.) a emite acte, documente, dispoziţii etc.: slobozi patru ordine pe zi. ALEX.; 30. (înv.; tr.) a livra marfă; 31. (înv.; tr.) a achita o sumă de bani: cer de la cinstita hătmănie să-mi sloboază lei şase mii. FIL. [De la slobod]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
