Rezultatele cautarii pentru "Slava"
SLAVA
A ridica casa Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștislávă
s. f., g.-d. art. slávei Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneslávă , slăvi
f. 1. ansamblu de calităţi, merite etc. care trezesc mare admiraţie, respect profund; glorie, mărire; preţuire profundă (şi manifestarea acesteia) faţă de cineva sau ceva cu calităţi deosebite; cinstire, laudă, preamărire, slăvire: nu se mai vedea nici urma acelor arte şi ştiinţe, în care stătuseră slava Greciei şi puterea Romei. BĂLC.; nu rîvni la cele de mare slavă, că nestatornicite sînt. Z.; 2. atribut al divinităţii; măreţie, grandoare: ceriurile spun slava lui Dumnedzău. DOS.; slavă ţie, Doamne!, îţi mulţumesc, Doamne!; slavă ţie, Doamne, că m-ai învrednicit a trăi pînă acum! AL.; slavă (sau slava) Domnului!, exclamaţie prin care se exprimă satisfacţia pentru o reuşită, pentru depăşirea unei dificultăţi etc.: am mai îmblat eu … şi cu alte fete cinstite şi, slava Domnului, nu s-au plîns de mine. CR.; slavă Domnului, aveau pînea cea de toate zilele. SAD.; 3. cîntare bisericească în cinstea Sfintei Treimi; 4. cer; văzduh; tăria cerului: hulubii jucători se ridică pînă în slava cerului. ST.; (fig.) artele, literele, istoria ... plutind în seninătatea slăvilor academice. M.CAR.; în slavă, înspre cer, (în) sus: faptul zilei-n slavă se repede. EM.; a ridica pe cineva în slavă (sau în slava cerului), v. ridica; a ridica casa în slavă, a face gălăgie, tărăboi: noi băieţii tocmai atunci rădicam casa în slavă. CR. [Din sl. slava „glorie“]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Proverbe
A-l ridica în slava cerului. [Candrea, 249]
Propune definiţie
Raportează o problemă
