Rezultatele cautarii pentru "Slabi"
slăbí , slăbesc
vb. 1. (intr.) a deveni (mai) slab, a pierde din grăsime, din greutate; a se sfriji, a se jigări: încep a slăbi văzînd cu ochii. CR.; ai mai slăbit un pic, te-ai mai subţiat. GHEŢIE; 2. (intr.) a-şi pierde din vlagă, din rezistenţă; a (se) şubrezi, a (se) moleşi: după ce îşi mai întăriră puterile slăbite de frig, … trecu iarăşi Dunărea. ISP.; e încă slăbit de boală. REBR.; 3. (intr.) a nu mai funcţiona bine, normal; a se debilita, a se muia: simţind picioarele-mi slăbind … m-am ţinut de strană să nu cad. NEGR.; 4. (intr., refl. şi tr. fact.) a(-şi) pierde din intensitate, din amploare; a (se) reduce, a scădea, a (se) diminua; a(-şi) încetini ritmul; a (se) domoli; a (se) calma: iubirea ei pentru mine slăbeşte. PR.; 5. (intr., refl. şi tr. fact.) a-şi pierde sau a face să-şi piardă din energie, din voinţă, din tăria morală: spiritele noastre le-am văzut slăbind. BOL.; 6. (tr.) a face să fie mai puţin strîns, mai puţin încordat; a da drumul dintr-o strînsoare; a destinde, a relaxa: atunci întinde sfoara din nou şi iară o slăbeşte. ISP.; baba le zicea: mai slăbiţi-mă ceva. POP.; (refl.) dacă ... s-a slăbit un şurub ... scoate cheia, strînge şurubul slab. ST.; a (nu) slăbi ceva din mînă, a ţine bine, a păstra cu grijă: sabia să n-o slăbeşti din mînă. CR.; a nu (mai) slăbi pe cineva (sau ceva) din ochi (ori din priviri, din vedere etc.), a se uita ţintă, a urmări insistent cu privirea; a nu pierde din vedere pe cineva: nu-l slăbeam din ochi. SAD.; a nu (mai) slăbi pe cineva (din pas, din fugă, din goană sau o clipă), a urmări îndeaproape, pas cu pas pe cineva; a ţine din scurt: hîrşita de mătuşă nu mă slăbea din fugă. CR.; a nu mai slăbi pe cineva (cu … sau din …), a nu lăsa în pace: nu-l mai slăbea o tuse uscată ce-i sfărîma pieptul. VLAH.; a slăbi pe cineva (cu … sau din …), a nu (mai) plictisi, a nu (mai) agasa: ia, slăbeşte-mă dumneata cu învăţăturile. ZAMF.; 7. (înv. şi reg.; tr. şi refl.) a (se) şubrezi; a (se) strica: hainele s-au slăbit …, obelele-au putrezit. POP.; 8. (înv.; intr.) a lipsi pe cineva de ceva necesar: să lovească pre leşi, că-i ştiia că sînt slăbiţi de tot ajutoriul. UR.; 9. (înv. şi pop.; tr.) a cruţa, a menaja; a scuti: le slăbise pe chivuţe, lăsîndu-le însă tot la secret. CAR. [De la slab; cf. sl. slabiti]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. (pop.) a se ogârji, (fam.) a se jigări, a se sfriji
2. a se amortiza, a se atenua
3. a elibera
4. a se domoli, a se încetini
Proverbe
A nu slăbi pe cineva din ochi. [Candrea, 249]
Propune definiţie
Raportează o problemă
