Rezultatele cautarii pentru "Sihastri"
sihăstrí , sihăstresc
vb. 1. (intr.) a duce viaţă de sihastru; a pustnici, a schimnici: săhăstrind ... aceia în muntele Sinaiului. DOS.; 2. (refl.) a se face sihastru; a se pustnici; a se schimnici: tocmai pentru asta vreau să mă sihăstresc. VOIC.; 3. (p. ext.; refl.) a trăi retras, departe de lume; a se izola: nană, nu te sihăstri. IONEL; se sihăstrise la moşie; (şi: (înv.) săhăstri). [De la sihastru]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
