Rezultatele cautarii pentru "Sfatuire"
sfătuíre
s. f., g.-d. art. sfătuírii; pl. sfătuíri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românesfătuíre , sfătuiri
f. 1. acţiunea de a (se) sfătui şi rezultatul ei; 2. povăţuire, îndemnare; recomandare; sfătuială: pentru ce-mi dai aceste sfătuiri? NEGR.; 3. schimb de păreri; consultaţie, consfătuire: toată svătuirea dietii ţinu numai un ceas. BĂLC.; 4. (pop. şi fam.) discuţie, conversaţie: cîţiva se uitară după el ..., apoi îşi continuară sfătuirile. REBR.; 5. clevetire, bîrfire: să nu mai asculte sfătuirile boaitelor şi a duşmanilor. NEGR.; (şi: (înv.) svătuire). [V. sfătui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
