Rezultatele cautarii pentru "Sfat"
SFAT
A duce sfat - a b Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștisfat
s. n., pl. sfáturi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneFurtună la Washington/ Sfat şi consimţământ
*** <USA 1962>, r. Otto Preminger, i. Franchot Tone, Henry Fonda, Charles Laughton.În urma desemnării, de către Preşedintele USA, a unui nou Secretar de stat, adversarii se străduie să-l discrediteze fiindcă în tinereţe a fost comunist, iar Senatul se dezbină. În lupta de culise tot mai înverşunată, un om politic şantajat se sinucide.→ Satiră melodramatică a moravurilor parlamentare servită de o regie inteligentă şi de performanţele interpretative ale unor actori, în majoritate apropiaţi de vârsta a treia, antrenaţi într-o amplă compoziţie corală (61 de roluri cu dialog, adevărată performanţă!). Docudramă pe fondul obscur al politicii-spectacol. Din prolog, un expozeu consacrat Constituţiei, ridică problema raporturilor dintre om şi instituţie: omul le-a făcut, dar ce fac instituţiile din om? Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)sfat , sfaturi
n. 1. ceea ce spune cineva cuiva pentru a-l ajuta în luarea unei hotărîri, în rezolvarea unei situaţii etc.; povaţă, învăţătură; (spec.) ceea ce este spus cuiva sau este apreciat de cineva ca ajutor, ca încurajare; îndemn, imbold: ţine minte sfatul ce-ţi dau. CR.; tu niciodată n-ai vrut să asculţi de sfaturile altora. GHEŢIE; 2. (înv. şi pop.) înţelepciune; chibzuinţă: ne-a ales pe noi, voinici mai cu sfat. POP.; 3. (înv. şi pop.) discuţie, conversaţie, taifas; (p. ext.) consfătuire: boierii ... s-au adunat şi-au făcut între ei sfat. NEGR.; stau la sfaturi. EM.; (rar) a duce sfat, a bîrfi: ea duce sfat din casă-n casă că n-am broboade de mătase. COŞB.; 4. (înv.) consimţămînt: domnul pe boieri să nu fie volnic a-i pierde, orice greşală ar face, fără sfatul tuturor şi fără iscălitura mitropolitului. NEC.; 5. grup constituit în vederea deliberării, rezolvării etc. unor probleme de interes public, naţional etc.; singlit; (p. ext.) şedinţă a acestui consiliu: pînă oi vedea un sfat care s-asculte, iar nu să poruncească. DELAVR.; sfatul domnesc, consiliu format din reprezentanţii marii boierimi care participau, alături de domn, la conducerea ţărilor române; (şi sfat popular) denumire dată primăriilor, între 1950-1968; sediul, clădirea în care funcţionau: ne-am întîlnit în faţa sfatului; 6. (înv.) grup; tagmă: ferice de omul ce n-a merge în sfatul celor fără de lege. DOS.; (şi: (înv.) svat, sveat). [Din sl. sŭv№tŭ, sv№tŭ]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Proverbe
Cine nu primeşte sfat/Nu e nici de ajutat. [Pentru cel care se crede mai cu cap decât alţii.]
[Zanne, 16387]
Sfatul după faptă e manta după ploaie. [Zanne, 16390]
Propune definiţie
Raportează o problemă
