Rezultatele cautarii pentru "Sedea"
şedéa , şed şi (reg.) şez
vb. (intr.) 1. a fi aşezat sprijinindu-se pe partea inferioară a bazinului; a se afla aşezat pe ceva: intră împăratul şi-i văzu şezînd. COR.; şedea ... pe laviţă. CAR.; a şedea (greceşte) în inima (cuiva), a şti tot ce gîndeşte cineva; a şedea pe capul (cuiva), a plictisi (pe cineva) cu insistenţa; a şedea (ca) pe ghimpi (sau pe spini, pe ace etc.), a) a fi nerăbdător şi îngrijorat; b) a fi grăbit să plece; a şedea (ca dracu) pe comoară, a fi bogat şi zgîrcit; a şedea strîmb şi a judeca (sau a vorbi, a grăi etc.) drept, a discuta cu francheţe; a recunoaşte adevărul: mai bine şezi strîmb şi vorbeşte drept. PANN; 2. a se aşeza, a lua loc: magul îi face semn să şadă. EM.; 3. a se opri (aşezîndu-se); (p. ext.) a poposi: două mere dulci, unde-i şedea să le mănînci. POP.; 4. (de obicei la imperativ sau în construcţii negative; adesea întărit prin „locului“, „binişor“) a avea astîmpăr, a fi liniştit: şezi binişor, blăstămatule! AL.; nu mai şedea locului, cuprins de o anxietate febrilă. CĂL.; 5. (urmat de determinări care indică poziţia) a se afla, a rămîne într-o anumită poziţie: şedea cu mîinile la ochi şi plîngea. CR.; a şedea smirna, a) a fi în poziţie de drepţi; b) (fig.) a sta nemişcat (de frică); a şedea cu mîinile în sîn (sau cu braţele încrucişate), a nu întreprinde nimic, a sta inactiv (nepăsător); a nu lucra; 6. (impers.) a i se potrivi, a-l prinde: tot ce face-i şade bine. EM.; rău îţi şade, Ionică, zău aşa! REBR.; 7. (impers.; în construcţii negative) a se cădea, a se cuveni: nu şade frumos! CAR.; (pop.) şade ruşine, este ruşinos (să ... ): şade ruşine asta să o facă un voinic. PANN; 8. a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămîne, a zăbovi (într-un anumit loc): în pragul uşii ... şedea Stănică. CĂL.; (pop.) a şedea la (sau în) cinste, a avea, a căpăta toată consideraţia: şăzi la cinste şi toţi îngrijesc de tine. CR.; a şedea la răcoare (sau (fam.) la zdup), a fi întemniţat; 9. a se afla depus sau depozitat într-un loc: pe firida uneia din ele, şed ... şase borcane. CAR.; 10. a locui, a domicilia: în camera din faţă şedea doamna. REBR.; 11. a petrece un timp oarecare într-o anumită situaţie, dispoziţie sufletească, stare de spirit: veacuri înainte el şede-uitat. EM.; o lună şezură închişi. CAR.; a şedea ca o fată mare (sau ca o mireasă), a fi timid; a şedea ca cioara-n par, a fi foarte grăbit; a şedea în nădejdea (cuiva), a conta pe ..., a se bizui pe ...; a şedea (dus) pe gînduri, a se gîndi; 12. (de obicei cu determinări finale) a-şi consacra timpul unei anumite ocupaţii; a avea răgaz pentru a se ocupa de ceva: şedea şi cugeta întru inimile lor. COR.; a şedea de (sau la) vorbă, a vorbi; a şedea la sfat, a se sfătui; a şedea la rugăciune, a se ruga; 13. a se afla împreună (cu cineva): au ... şădzut vro săptămînă cu dînsa. NEC.; 14. a nu face nimic, a nu avea nici o ocupaţie: să nu şedem degeaba. VLAH. [Lat. sedere]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
