Rezultatele cautarii pentru "Scoate"
scoáte , scot şi (reg.) scoţ
vb. (tr.) 1. a lua ceva, a face să iasă din locul în care se află: le-am scos un cofăiel de vin. CR.; un copil voia să scoată peştele din apă, să nu se înece. BL.; a scoate apă (sau lapte) din piatră (seacă), a face lucruri neobişnuite, dovedind vrednicie, isteţime: este român dezgheţat care scoate lapte dulce din piatră seacă. ISP.; 2. a extrage o materie din spaţiul în care s-a format (pentru a o valorifica); a obţine un produs din ceva: (refl. pas.) băi din cari se scotea odinioară fier pentru trebuinţele ţării. VLAH.; a scoate din pămînt (din iarbă verde) ori de unde-o şti sau (pop.) din fundul pămîntului, a găsi, a face rost cu orice preţ, neapărat: scotea care pentru proviant din pămînt, din iarbă verde. GHICA; 3. a dezgropa: ne-aţi scos şi morţii din mormînt. COŞB.; 4. a elibera dintr-o strînsoare; a degaja: veniră ... de-l scoaseră din glodul unde se nomolise. ISP.; 5. (înv.) a rezuma; a traduce, a transpune: cinci cărţi ale lui Moisi prorocul ..., scoase den limba jidovească. PALIA; 6. a produce; a fabrica: ai scos din buturugă o vioară. ARG.; muierea bărbată scoate pînză foarte lată. POP.; 7. a obţine, a face rost; a reuşi să recupereze, să recîştige; (spec.) a încasa: să îmble cu cărţile să-ţi scoată dreptăţile. AL.; scoate-or ei de la episcop carte ca să mă popească. EM.; a-şi scoate pîinea (sau mămăliga), a-şi asigura traiul zilnic (modest, umil): doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă, abia îşi puteau scoate mămăliga. CR.; 8. a îndepărta, a desprinde (cu violenţă) din locul unde era fixat, lăsînd un gol; a extrage, a extirpa: Tarsiţa vrea să-ţi scoată ochii. AL.; în fiecare an ... îşi scotea o măsea. GHEŢIE; a-i scoate cuiva ochii, a) a-i aminti cuiva mereu, cu reproş, cu răutate despre anumite fapte, atitudini urîte: mucegaiul de babă ... mă morocăneşte şi-mi scoate ochii cu cele tinere. CR.; b) a-i aminti cuiva întruna de binele făcut; corb la corb nu scoate ochii, v. corb; a-i scoate cuiva sufletul, a agasa, a necăji foarte tare pe cineva: nişte copii leneşi ... care-i scoteau sufletul. VLAH.; a-şi scoate sufletul, a se obosi prea mult, a pune mult suflet; a se extenua: îmi scot sufletul cu dicţionarul ăsta, şi tot nu reuşesc să-l termin; 9. a smulge: cui pe cui se scoate; 10. (fig.) a obţine, a stoarce mărturisiri, informaţii etc.: nu pot scoate o vorbă de la ea. AG.; se puse ea cu linguşire să scoată vorba de la el. POP.; 11. a lua afară, tăind: scoate inimile din caii toţi şi le pune într-unul singur. EM.; 12. a îndepărta, pe cale chirurgicală, din locul în care a intrat, s-a înfipt; a extirpa: mi-a scos plumbul de sub coastă. GHICA; 13. a elimina, a exclude dintr-un ansamblu, dintr-o serie, din uz etc.: trebuia să scoatem toată cauza din sfera simţimîntului. MAIOR.; a scoate din circuit, a) a întrerupe legăturile unui aparat, făcîndu-l să nu mai funcţioneze; b) a retrage din circulaţie; a desfiinţa, a elimina; (fam.) a scoate din circulaţie, a sili pe cineva să stea în inactivitate, în umbră; a-l face să nu mai fie bun de nimic; a scoate corecturile, a îndrepta greşelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar; 14. a îndepărta, a face să dispară (prin spălare, frecare etc.): a scos petele cu un detergent bun; 15. (mat.; înv. şi pop.) a scădea: scoţînd din şapte patru rămîn trei; 16. a lua, a da jos, a muta din locul în care era prins, fixat: ce trînteşti uşa s-o scoţi din ţîţîni? VLAH.; a scoate pe cineva din balamale (sau din ţîţîni), a enerva peste măsură: vorbele ... neruşinate ale cîntecului o scoaseră din ţîţîni. GHEŢIE; 17. a trage afară: şi inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic. EM.; 18. a da jos de pe sine; a se dezbrăca; a se descălţa: îşi scoate pălăria. VLAH.; îşi scoase pantofii. EL.; pe unde scot (sau scoţi etc.) cămaşa?, cum aş (sau ai etc.) putea ieşi din încurcătură?; 19. a trage afară din locul în care era vîrît, ascuns, pus etc., aducînd la vedere: scoate pistolul şi trage. GHICA; îşi scoase batista şi-şi şterse îndelung fruntea. EL.; cu sabia scoasă, gata de luptă cu sabia: eu, călare, cu sabia scoasă. DELAVR.; a scoate arma sau sabia (din teacă), a începe ostilităţile, războiul: cine scoate sabia, de sabie va pieri. Z.; (ca) scos sau pare că, parcă e (ori eşti, este etc.) scos din cutie sau (este, eşti etc.) scos ca din cutie, se spune despre persoanele foarte îngrijite, prea dichisite: pare că eşti scos din cutie şi asta nu-mi prea place. FIL.; 20. a da deoparte de la foc, a lua afară din cuptor: zise moşu să o scoată din spuză că s-o fi copt. ISP.; a scoate castane(le) (din foc, din spuză etc.) cu mîna altuia, a se folosi de cineva pentru a-şi rezolva o problemă (riscantă): noi ne batem şi murim, ... cei mari scot din spuză castane cu mîinile noastre. C.; 21. a trage în sus, a ridica din adîncuri: o prinsese în apă, o scosese afară. BOL.; cînd turcul trăgea sfoara, scotea ... zeci de lufari. VOIC.; 22. a face să iasă dintr-o situaţie grea, periculoasă; a salva; (spec.) a elibera, a dezrobi: caută a ne scoate din nevoie. BĂLC.; pe cei robiţi scotea. POP.; a scoate pe cineva basma curată, v. basma; 23. (bis) a mîntui: tu, Doamne, ne scoate şi ne socoteşte! DOS.; 24. a face să iasă dintr-o anumită stare (sufletească, fiziologică); a schimba starea cuiva: peste cîteva zile îl scoate din boală. CR.; clipa de linişte îl scoase pe conte din îngîndurare. GHEŢIE; a scoate pe cineva din fire (sau din minţi, din minte), a enerva pe cineva; a-l zăpăci; a-i suci capul: ce dar are femeia asta de-a-l scoate din fire şi de-a-l face rău! VLAH.; două fete culeg linte, Bujor le scoate din minte! POP.; a scoate pe cineva din sărite (sau din pepeni), a supăra rău pe cineva; a enerva peste măsură, a înfuria: m-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit. PETR.; eram ... scos din pepeni că femeia mea îşi avea numele legat de un altul. PR.; a scoate pe cineva din răbdare (sau din răbdări), v. răbdare; 25. a face să iasă dintr-o incintă; a duce afară: i-am prins de mînă ca să-i scoţ pre ei din Eghipet. N.TEST.; nu-l mai scoteai din casă; 26. a provoca purgaţie sau diureză: ceaiul de cruşin l-a scos afară; 27. a duce pe cineva într-un anumit loc; a conduce undeva pe cineva; a îndrepta: pre măriia sa şi pre împărăteasă ... să-i scot în Ţara ungurească. NEC.; poteca ... îl scoase drept la un eleşteu mare. ISP.; a (putea) scoate (cu bine) sau a o (putea) scoate (cu bine) la (un) capăt, a duce la (bun) sfîrşit (un lucru, o acţiune); a ajunge la un rezultat (bun), la o înţelegere (deplină); a scăpa de cineva: nu-i chip de a o scoate la capăt cu omul acesta. NEGR.; a scoate pe cineva la covrigi (sau la boi breji, la drum de boi), a-l ruina: las’ pe dînşii, că ne scot ei la covrigi. CR.; 28. a lua în mînă, în braţe etc. pentru a duce undeva: murgule, coamă rotată, mai scoate-mă-n deal o dată. POP.; 29. a determina, a obliga pe cineva să facă ceva, să vină, să se prezinte undeva, la cineva; a chema, a convoca (pentru ...): de frică să nu te scoată la tablă. VLAH.; n-o scoate la adunat pălămida…, n-o scoate la munci grele. ST.; a fi scos la raport, v. raport; 30. a sili să iasă, să plece de undeva; a alunga, a izgoni, a da afară: ca să scoţi sărăcia din casă, trebuie să ai ce pune în locul ei. ISP.; 31. a îndepărta dintr-o slujbă, dintr-o demnitate; a concedia; a demite, a destitui; (spec.) a detrona: după ce s-au isprăvit alegerile şi n-a mai avut trebuinţă de mine, m-a scos. GHICA; fusese scos de la minister. PETR.; a scoate pe cineva la pensie, v. pensie; 32. a pune la vedere, a înfăţişa, a da la iveală; a expune: urgisita şi zbuciumata lui soţie scosese acum pe tipsie şi cloşca cu puii de aur. CR.; a scoate la lumină, a face cunoscut, a dezvălui; (spec.) a publica; a scoate în lume (sau la iveală, (înv., la arătare), a face să fie văzut, cunoscut de lume: aici mi-am scos fetele la ivală. AL.; au crescut [fetele] şi trebuie să le scot în lume pentru a le mărita. GHEŢIE; a scoate în evidenţă (sau în relief), a evidenţia, a sublinia, a accentua: epitetele scot în evidenţă particularităţile închipuirii şi sensibilităţile poetului. VIANU; botinele îi scoteau în relief fineţea gleznei; a scoate la (sau în) vînzare, a pune în vînzare: casele lui ... le-au scos turcii la vînzare. MUSTE; a scoate la licitaţie (sau la mezat), a licita: o casă scoasă la licitaţie. TEODOR.; 33. a împinge făcînd să iasă (mai) în afară; a lăsa să se vadă: un tigru ... scoate limba. EM.; scoate capul pe ghişeu să vadă cine-i domnul. VLAH.; a-(i) scoate limba cuiva, a se strîmba la cineva, arătîndu-şi limba: a scos limba la două cucoane. ARG.; 34. a produce; a emana, a răspîndi: cîmpia scoate aburi. AL.; aprinse un mototol de cîrpe pe care îl agita să scoată fum. PR.; a scoate scîntei, a scînteia: pietrele scoteau scîntei sub potcoave. SOR.; 35. a face să se audă, a emite sunete; a pronunţa, a rosti cuvinte; (p. ext.) a spune, a zice: scotea cîte un oftat din adîncul plămînilor. GANE; înalta doamnă a scos un ţipăt şi s-a îndepărtat. PR.; n-a scos un cuvînt; a-i scoate cuiva vorbe (rele) sau nume (rău), a bîrfi, a calomnia, a denigra: se vor cerca ... a ne scoate nume că nu sîntem buni de nici o treabă. OD.; a scoate vorbă (sau vorbe, veste) (că ...), a da de ştire că ..., a face să se zvonească: să vorbeşti frumos cu ele, să nu-ţi scoată vorbă-n ţară că tu eşti crescută rău! COŞB.; 36. a crea, a născoci, a inventa; a scorni: cei mai procopsiţi dintre dînşii i-au scos şi cîntec. ISP.; 37. a face, a considera (pe nedrept) răspunzător de ...: [î]l scot dator cu două fălci de arat. VLAH.; 38. (înv.) a institui, a hotărî, a stabili: au scos atunce nevoie în ţară, de tot omul un leu. NEC.; 39. a face să apară o carte, o revistă etc.; a tipări, a publica; a edita: scot o revistă juridică. VLAH.; îşi cheltuia leafa de profesor universitar ca să scoată gazete. PETR.; (înv.) a scoate afară o proclamaţie, a da, a face publică o proclamaţie: Mihai scoase afară o proclamaţie. BĂLC.; 40. a cloci ouă şi a face să iasă pui: găina scosese şi cîţiva pui de raţă; 41. a face să răsară, să crească; a rodi: nici mărăcinele struguri scoate, nici scaietele smochine. Z. [Lat. *excotere]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a expune
2. a elibera, a concedia, a destitui
3. a extrage
4. a extirpa, a smulge
5. a recupera, a recâştiga
6. a tipări, a edita, a publica
7. a dezbrăca, a descălţa
Proverbe
Scoate apa, cât este găleata la puţ. [Candrea, 245]
Cui pe cui scoate. [Candrea, 245]
A aştepta cu limba scoasă. [Candrea, 245]
Propune definiţie
Raportează o problemă
