Rezultatele cautarii pentru "Scarbi"
scîrbí , scîrbesc
vb. 1. (înv. şi reg.; refl., intr. şi tr.) a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji: are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-si. BOL.; de ce se roagă şi se scîrbeşte Hristos, ducîndu-se la chin. MAT.; 2. (înv.; refl.) a se irita, a se înciuda, a se mînia, a se supăra; a duşmăni: împăratul neamţului foarte s-au scîrbit pre moscali. NEC.; 3. (reg.; refl.) a se răsti (la cineva): asta nu mă interesează, s-a scîrbit ciocoiul. SAD.; 4. (înv. şi reg.; refl.) a se teme; a se îngrozi, a se înfricoşa: să scîrbeşte [de şarpe] şî i să-ntorc perii pă cap. POP.; 5. (refl. şi tr.) a simţi sau a produce scîrbă; a (se) îngreţoşa, a (se) dezgusta: tinerii aceştia care vînează numai zestre se cred îndreptăţiţi să se îmbulzească în tine, să te scîrbească cu curtea ce-ţi fac. AG.; toate mă scîrbesc; 6. (rar; refl.) a renega, a se lepăda: şi-a lepădat şalvarii şi fesul, s-a îmbrăcat ca rumânii ... şi s-a scîrbit de legea lui. ST. [Din sl. skrŭb№ti]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
