Rezultatele cautarii pentru "Robi"
robí , robesc
vb. 1. (tr.) a priva pe cineva de libertate; a ţine în captivitate; a-l face rob; a înrobi: atîţia voinici ... fusese robiţi şi ucişi. OD.; 2. (intr.) a trăi în robie, a fi rob: mai bine să murim decît să robim. AL.; 3. (intr.) a munci din greu, ca un rob; a trudi: o sută de ani am robit acolo. SAD.; 4. (înv. şi pop.; intr.) a sluji pe cineva, a servi cuiva: aş cătăni la streini de n-aş robi. POP.; 5. (înv.; tr.) a înrobi, a cuceri, a subjuga o ţară, un popor: tătărîi ... i-or robi ţara. NEC.; 6. (rar; tr.) a asupri, a exploata: această clasă apostată ... robise pe fraţii şi pe părinţii săi. BĂLC.; 7. (înv. şi pop.; tr.) a întemniţa: era ... robiţi şi puşi în fiare. OD.; 8. (fig.; tr.) a subjuga, a cuceri pe cineva prin farmec, frumuseţe: zîna ... robi toate inimile. ISP.; 9. (fig.; tr.) a copleşi, a supune pe cineva: robiţi de-aceeaşi jale. EM.; în firea unui om s-alege o patimă care covîrşeşte şi întunecă pe celelalte, o patimă care robeşte şi umple toată viaţa acestui om. VLAH.; 10. (fig.; refl.) a se lăsa subjugat, dominat; a fi robul unei pasiuni, al unei preocupări etc.; a fi dominat, captivat de cineva sau de ceva: inima mea n-are plecare a se robi. NEGR.; în timpul din urmă ne-am robit acestor preocupări cu toată pasiunea. BL. [De la rob]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
