Rezultatele cautarii pentru "Risipi"
risipí , risipesc
vb. 1. a cheltui fără socoteală; a irosi avere, bani: risipise averea părintească. BOL.; (fig.) mi-aş risipi o viaţă. EM.; 2. (tr. şi refl.) a arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (se) răsfira, a (se) răzleţi: banii mărunţi ... se risipiră zornăind pe duşumele. GHEŢIE; (fig.) o nemaipomenită beatitudine i se risipi ca un fior cald în tot trupul. EL.; 3. (tr.) a pune pe fugă (o armată): coborî din munţi şi risipi pe păgîni. CĂL.; 4. (tr. şi refl.) a (se) răspîndi (o ştire, un zvon etc.); a (se) difuza, a (se) propaga: se răsipi cuvîntul pretutindeni. PANN; încet răsunetul de clopot se risipeşte tremurînd. VLAH.; 5. (refl. şi tr.) a (se) destrăma, a (se) împrăştia: ceaţa se risipi peste noapte. GHEŢIE; 6. (înv. şi pop.; tr. şi refl.) a (se) dărîma, a (se) prăbuşi, a (se) surpa: oleacă numai de nu s-a răsipit bolta ceriului. CR.; 7. (tr. şi refl.) a (se) sfărîma, a (se) fărîmiţa: cînd prînzul nu-i place ..., risipeşte în ţăndări farfuriile. CĂL.; 8. (înv.; tr. şi refl.) a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge: să răsipească toate pregătirile făcute. BĂLC.; 9. (tr.) a face să dispară, a îndepărta o grijă, o durere, un gînd: socoteam că ameţindu-mă are să mi se risipească tristeţea. EL.; (şi: (înv. şi reg.) răsipi). [Din bulg. razsipja, sb. rasipati]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a se împrăştia, a se răspândi
2. a (se) spulbera
3. a irosi, a cheltui, a împrăştia
4. a (se) dărâma, a demola, a distruge, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) ruina, a strica
Antonime
a strânge.a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strânge.a construi, a clădi, a dura, a edifica, a înălţa, a ridica, a zidi
Propune definiţie
Raportează o problemă
