Rezultatele cautarii pentru "Retine"
reţíne , reţín
vb. (tr.) 1. a ţine pe loc, a împiedica de la ceva; a opri: armata ... reţine centrul, înaintează aripile. HASD.; 2. a priva pe cineva de libertate temporar, a închide; a întemniţa: a fost reţinut la poliţie; 3. a-şi înfrîna o pornire, un sentiment; (refl.) a se stăpîni, a se abţine: nu ne-am putea reţine rîsul. CĂL.; m-am reţinut cu multă greutate. EL.; 4. a opri la sine ceva ce nu-i aparţine: a reţinut averea soţiei; 5. a opri din drepturile (băneşti) cuvenite cuiva; a popri: îmi reţine atîta la sută; 6. a nu înapoia, a nu restitui; a păstra: mi-a reţinut reţeta la farmacie; 7. a face pe cineva să mai rămînă într-un loc, să-şi piardă timpul: te-am reţinut mai mult decît s-ar fi căzut. GHEŢIE; nu mă reţineţi, sînt grăbit; 8. a invita: m-au reţinut la prînz; 9. a rezerva un loc la un spectacol, în tren etc.: mi-a reţinut un loc la matineu; 10. a ţine minte, a nu uita: n-am putut reţine decît aceste patru versuri. VLAH.; i-am reţinut figura şi numele; 11. a-şi opri atenţia asupra ...; a remarca: mi-au reţinut atenţia mai ales memoriile şi mărturiile contemporanilor. GHEŢIE; a reţinut articolul critic; 12. (jur.) a se stabili, a se admite de către instanţă existenţa unei stări de fapt pe baza probelor prezentate: completul reţine în sarcina inculpatului; 13. a absorbi în sine; a păstra: acest material reţine apa. [Re-1 + ţine; cf. fr. retenir]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a aresta, a popri
2. a păstra, a rezerva
3. a zăbovi, a întârzia
4. a se stăpâni, a se controla, a se domina
Propune definiţie
Raportează o problemă
