Rezultatele cautarii pentru "Respingere"
respíngere
s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românerespíngere , respingeri
f. 1. faptul de a respinge; refuz, rejet: ajunsese la respingerea oricărui ajutor; 2. (fig.) dezgust, repulsie: Cantacuzin încerca faţă de această arahnidă o respingere fizică. SAD.; 3. (med.) reacţie de respingere, rejet: bănuiesc că trebuie să fie o reacţie imunologică de respingere. PR.; 4. (fiz.) exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie. [V. respinge]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. contestare, contrazicere, dezminţire, infirmare, negare, tăgăduire
2. aversiune, dezgust, oroare, refuz">refuz, repugnanţă
3. refuz">refuz, refuz">refuzare, repudiere
4. abrogare, anulare, desfiinţare, invalidare, suprimare
5. gonire, izgonire
Antonime
confirmare, adeverire, atestare, certificare, coroborare, dovedire, susţinere.atracţie, plăcere.aprobare, acceptare.adoptare, validare
Propune definiţie
Raportează o problemă
