Rezultatele cautarii pentru "Reputatie"
reputáţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. reputáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reputáţiei; pl. reputáţii, art. reputáţiile (sil. -ţi-i-) Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românereputáţie , reputaţii
f. 1. părere, opinie publică despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat; renume: tot am eu reputaţia că-s cam într-o ureche. SAD.; 2. nume bun, renume, faimă; celebritate: trecea drept un savant în materie şi avea reputaţia unui iscusit vorbitor. GHEŢIE; (şi: reputaţiune). [Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
