Rezultatele cautarii pentru "Refuz"
REFUZ
P Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștirefúz
s. n., pl. refúzuri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românerefúz , refuzuri
n. 1. faptul de a refuza; respingere, neacceptare: e replica la refuzul meu de a colabora. GHEŢIE; pînă la refuz, pînă la limita maximă, atît încît nu se mai poate adăuga nimic: sală plină pînă la refuz; (fam.) a trata cu refuz, a refuza; 2. (tehn.) materialul rămas după o operaţie de cernere, de sortare, de clasare; 3. deficienţă în funcţionarea unui sistem tehnic; 4. defect de turnare constînd în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [Din fr. refus]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
