Rezultatele cautarii pentru "Proprietate"
proprietáte
s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietắţii; pl. proprietắţi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneProprietate condamnată
*** <USA 1966>, r. Sidney Pollack, i. Robert Redford, Natalie Wood.Presiunile pecuniare o fac pe proprietara unei pensiuni să-şi vândă fiica unui bătrân, împiedicând-o să-l urmeze pe cel de care ea s-a îndrăgostit.→ Inspirat de o piesă într-un act de Tennessee Williams, amplificată pentru necesităţile scenariului de F. F. Coppola între alţii, filmul rămâne fidel atmosferei dramaturgului. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)proprietáte , proprietăţi
f. 1. (drept de) posesiune deplină şi exclusivă asupra unui bun: divanurile ... au oprit cu totul pe greci să aibă proprietate. OD.; viitorul e al proprietăţii mijlocii. GHEŢIE; titlu de proprietate; proprietate imobiliară, terenul şi resursele sale naturale, amenajările şi construcţiile ataşate terenului respectiv prin activitate umană; proprietate literară (sau artistică), dreptul unui autor de a dispune după voie de opera sa, editînd-o, reproducînd-o etc.; opera însăşi: sînt hotărît a da în judecată orice direcţiune sau companie de teatru care şi-ar permite ... să calce drepturile mele de proprietate literară. CAR.; 2. bun material (îndeosebi imobil sau pămînt) posedat exclusiv de cineva: săptămînal îşi vizita proprietăţile; 3. calitate esenţială, trăsătură caracteristică, caracter distinctiv, propriu unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen etc.; caracteristică, însuşire: şiretenia nu este o proprietate a civilizaţiei. BOL.; proprietăţile plantelor; 4. calitate a unui cuvînt, a stilului etc. de a fi propriu, de a reda exact ideea care trebuie exprimată; exprimare adecvată: lipsit de epitetul rar şi de cuvîntul strălucitor, acest stil este de o proprietate desăvîrşită. LOV.; proprietatea termenilor. [Din lat. proprietas, -atis, fr. propriété, it. proprietà]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
