Rezultatele cautarii pentru "Primi"
primí , primesc
vb. (tr.) 1. a intra în posesia sau în folosinţa a ceea ce ţi se dă, ţi se trimite sau ţi se oferă; a obţine, a căpăta: (p. ext.) a accepta să ia, să folosească ceva: legea îl pedepseşte pe acela care primeşte lucruri de furat. SL.; o mie de ţechini primeşti? COŞB.; 2. a intra în posesia unui lucru datorat; a încasa: încă n-a primit pensia. GHEŢIE; 3. a-i fi atribuit un titlu, un rang etc.: aleargă la străini şi primeşte de la dînşii posturi în ţara sa. FIL.; 4. a afla o ştire, o informaţie etc.: primi în tăcere această veste. SAD.; 5. a recepta sau a suporta efectul unei acţiuni, circumstanţe (nefavorabile) îndreptate asupra sa: primi zece lovituri de sabie. BOL.; căscam ochii mari fără a primi vro impresie statornică. DELAVR.; 6. a întîmpina un oaspete; (p. ext.) a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui: îşi primi nepoţelul cu braţele deschise. GHEŢIE; 7. a accepta vizita cuiva; a acorda o audienţă: ministrul primeşte marţea; 8. a admite, a include, a accepta pe cineva într-un cerc, într-o instituţie etc.; (spec.) a angaja pe cineva într-un serviciu: un băiat destoinic ... e uşor primit în rîndul celor bogaţi. PR.; 9. a cuprinde, a îngloba, a include: acest oraş primi în sînu-i o colonie din Atena. BOL.; 10. a fi de acord cu ..., a consimţi la ...; a admite, a accepta: primeşte a te logodi cu dînsa. AL.; nu primesc să fac asta!; 11. a îmbrăţişa o doctrină, o concepţie (religioasă), o teorie; a adera la ...: cuvîntul lui Hristos ... întru voi să-l priimiţi. COR.; 12. a manifesta o anumită atitudine faţă de cineva sau de ceva: înălţarea lui fu primită cu cea mai vie bucurie. BĂLC. [Din sl. priimon „a lua“]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
