Rezultatele cautarii pentru "Pricepere"
pricépere
s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românepricépere , priceperi
f. 1. faptul de a pricepe; facultatea de a înţelege, de a pătrunde cu mintea ceva; înţelegere; (p. ext.) inteligenţă, judecată: ţie îţi trebuie învăţătură; ţi s-ar deschide mai bine priceperea. SAD.; 2. pregătire temeinică într-un domeniu; competenţă; îndemînare, iscusinţă, dibăcie, abilitate: vrei să te scapi de moşie, de care n-ai avea nici timpul, nici priceperea să te ocupi. GHEŢIE. [V. pricepe]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1înţelegere
2. cunoaştere
3. inteligenţă, deşteptăciune
4. măiestrie, dibăcie, abilitate, îndemânare, competenţă, dexteritate, iscusinţă, talent
Propune definiţie
Raportează o problemă
