Rezultatele cautarii pentru "Pretuire"
preţuíre
s. f., g.-d. art. preţuírii; pl. preţuíri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românepreţuíre , preţuiri
f. 1. faptul de a preţui şi rezultatul lui; 2. (înv. şi pop.) fixare a preţului unui bun (destinat vînzării), determinare a valorii (în bani) a unui lucru; evaluare, preţăluire: urmează apoi preţuirea şi măcelărirea. SL.; 3. recunoaştere a valorii, a importanţei, a meritelor cuiva sau a ceva; apreciere: pe mulţi preţuirile admiratorilor îi uimesc şi le insuflă dispreţ. CĂL.; toate aceste semne de preţuire şi dragoste ... îi făceau bine. GHEŢIE. [V. preţui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
