Rezultatele cautarii pentru "Pretui"
preţuí , preţuiesc
vb. 1. (tr.) a stabili preţul unui bun (destinat vînzării), a determina valoarea (în bani) a unui lucru; a estima, a evalua, a preţălui: un vas de argint, preţuit 1500 ruble. NEGR.; (fig.) vinul de Umbria se dovedea mai perfid decît îl preţuisem la început. GHEŢIE; 2. (intr.) a avea, a reprezenta un anumit preţ, o anumită valoare materială; a valora, a face: o asemenea salbă singură preţuia o avere. PETR.; 3. (intr.) a avea valoare morală, spirituală, importanţă etc. pentru cineva; a valora: unele dobitoace ... cred despre sine că preţuiesc ceva. ALEX.; a şti cît preţuieşte cineva, a nu pune mare preţ, a nu-şi face iluzii în legătură cu cineva: [boierii] ştiau cît preţuieşte jurămîntul lui. NEGR.; 3. (tr.) a recunoaşte meritul, valoarea, importanţa etc. cuiva sau a ceva; a stima, a cinsti; a aprecia: ca prieten m-ai preţuit din toată inima. CAR.; toată elita cărturărească ... citea şi preţuia revista ieşeană. GAL. [Preţ + -ui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
