Rezultatele cautarii pentru "Povata"
pováţă
s. f., g.-d. art. povéţei; pl. povéţe Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românepováţă , poveţe
f. 1. (înv.) îndrumător, călăuzitor, sfătuitor; povăţuitor: tu, Doamne, mi-eşti povaţă. DOS.; 2. (înv.) călăuză, ghid: Iliaş Vodă ..., avînd povaţă pre un turc ..., au mers la Braţlav. UR.; 3. (înv.) conducere; comandă: lupte uriaşe ... sub povaţa celui mai vestit şi mai mare din voievozii lor. BĂLC.; 4. sfat, îndrumare dată cuiva sau primită de la cineva; povăţuire, povăţuială: tu, fiule, să nu te superi că-ţi dau mereu poveţe; nu-i rea povaţa nici-odată, nici chiar la bătrîneţe. VIERU. [Din pol. powodca „conducător“]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
