Rezultatele cautarii pentru "Poticni"
poticní , poticnesc
vb. 1. (refl. şi intr.) a se lovi în mers cu piciorul de ceva şi a-şi pierde echilibrul pentru o clipă; a înainta cu greu din cauza unui obstacol, a unui impediment: ea se poticnea şi îşi smulgea cu greu picioarele din micile gropi. PR.; 2. (refl.) a călca rău, a se împiedica: calul, de e cu patru picioare, şi tot se poticneşte. PANN; 3. (fig.; refl.) a şovăi în faţa unei situaţii; a întîmpina o dificultate într-o acţiune; a nu izbuti; a se bloca; a da greş: m-am poticnit la pagina 26. PETR.; 4. (fig.; refl.) a pronunţa cu greutate cuvintele; a vorbi greu, cu întreruperi: se poticneşte ... în alegerea cuvintelor româneşti. OD.; conversaţia se poticni din nou. GHEŢIE; 5. (rar; refl.) a cădea, a se răsturna: lunecînd în mîzga de sînge, s-a poticnit şi batalionul nostru la pămînt. SAD.; 6. (refl. şi tr. fact.) a se opri sau a face să se oprească brusc: cît ce sări din ocniţă şi un roib i se poticni înainte. GAL.; 7. (pop.; refl.) a şchiopăta. [Din sl. potŭknonti]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
