Rezultatele cautarii pentru "Posomori"
posomorî , posomorăsc
vb. 1. (refl.) a deveni trist, a se întuneca la faţă; a se întrista; a se indispune; a se încrunta: feţele mesenilor se posomorîră. EM.; 2. (tr. fact.) a cauza cuiva tristeţe: vreun nor mîhnicios mă posomărăşte. NEGR.; 3. (fig.; refl.) a se înnoura, a se înnegura; (p. ext.) a deveni neguros, întunecat: vremea se posomorîse. REBR.; cerul ... se posomorî. SAD.; 4. (tr. fact. şi refl.) a da sau a căpăta o notă de tristeţe, de dezolare; a (se) închide: icoana vieţii se posomorîse pentru ea. VIANU; ţinuta asta te posomorăşte. [Et. nec.; cf. rus. pasmur№t „a se întuneca“, magh. szomorú „trist“]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
