Rezultatele cautarii pentru "Posesiune"
posesiúne
s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. posesiúnii; pl. posesiúni Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneposesiúne , posesiuni
f. 1. faptul de a poseda; stăpînire a unui lucru, a unui bun; dreptul de a dispune de ceva ce-i aparţine; (jur.) stăpînire efectivă a unui lucru, a unui bun: se află trecut în posesie privată. MAIOR.; intrarea în posesiune a noului proprietar devenea efectivă la data semnării contractului. GHEŢIE; a fi în posesia ..., a deţine: bizantinii erau ... în posesia unor ştiinţe de natură secretă. BL.; 2. (înv.) arendă: a luat în posesie chiar moşia asta. AL.; 3. (înv.) proprietate (de pămînt); moşie: îţi trebuia ... moşii bune, posesii bune ... şi venituri. NEGR.; 4. colonie1: posesiunile engleze din Asia; (şi: posesie). [Din fr. possession, lat. possessio, -onis]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
