Rezultatele cautarii pentru "Pocni"
pocní , pocnesc
vb. 1. (intr.) a produce un zgomot caracteristic, scurt şi sec, prin lovire, plesnire, spargere etc.; a trînti, a izbi, a bate cu putere, producînd zgomot: avea o biciuşcă ... cu care pocnea de-ţi lua auzul. CR.; 2. (intr.) a se izbi, a se trînti cu putere şi cu zgomot: uşa pocni în lături. GAL.; 3. (intr.) a se descărca cu zgomot; a exploda: pocneau puştile, detunau tunurile. AG.; 4. (fig.; intr.) a izbucni pe neaşteptate, a se declanşa: cum intră ea, pocneşte în tot teatrul un rîs. CAR.; 5. (intr.) a arde cu zgomot: ard, pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri. COŞB.; 6. (tr.) a trosni (prin întindere sau răsucire): extraordinar! exclamă Keller pocnind din degete. GHEŢIE; 7. (tr. şi intr.) a lovi, a izbi scurt, cu putere: dacă îţi pocnesc una, te învăţ eu minte. PR.; 8. (intr.) a se fisura, a crăpa, a plesni; a se sparge: pocnesc gheţurile. SAD.; a-i pocni obrazul de ruşine, a-i fi foarte ruşine; 9. (intr.) a începe să se desfacă; a plesni: crinul alb pocnea ca să-nflorească. BL.; 10. (intr.) a se rupe (prin întindere, suprasolicitare, uzură etc.); a plesni: pocni sabia zmeului în două. POP.; 11. (intr.) a fi prea strîns pe corpul cuiva (dînd impresia că plesneşte): îi pocneşte fusta pe şolduri. [Poc + -(a)ni]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
