Rezultatele cautarii pentru "Paine"
pấine
s. f., g.-d. art. pấinii; pl. pâini Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românePâine, dragoste şi...
**** <It-Fr 1955>, r. Dino Risi, i. Vittorio De Sica, Sophia Loren.Revenit în pitorescul său sat din Abruzzi, în calitate de şef al gărzii civile, Matteo îşi găseşte casa natală ocupată de frumoasa pescăriţă Sofia. Până s-o poată evacua, el ia cu chirie o cameră în locuinţa unei mistice senzuale, femeie răscoaptă, dar încă atrăgătoare. Fratele său Matteo şi devotata menajeră Carmella încearcă zadarnic să-l ţină departe de ispite.→ Sprijinit de exterioarele surprinse în Eastmancolor de către operatorul Giuseppe Rotunno şi de prezenţa explozivă a lui Loren (care o lasă definitiv în umbră pe Lollobrigida, protagonista dipticului lui Comencini), Risi conduce cu fantezie o mână de personaje tip Commedia dell' Arte în care jandarmul De Sica adoptă, bine inspirat, maniera de joc a lui Chaplin. Secv. rapel: dansul provocator al geloasei Sophia şi eleganţa bine strunită a lui Don Antonio, sub privirile primarului. Menţiune pentru cea mai bună comedie, Berlin. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Pâine şi ciocolată
*** <It 1974>, r. Franco Brusati, i. Nino Manfredi, Anna Karina.Nino, un sicilian emigrat în Elveţia ca să agonisească ceva bani, e expulzat fiindcă a scăpat “câteva picături” de pipi pe un zid. Experienţele pe care le va trăi ca muncitor clandestin îi vor agrava situaţia.→ O coborâre pe toate palierele purgatoriului emigraţiei, într-un film în care Manfredi învaţă de la Chaplin cum să fie, simultan, şi patetic şi grotesc. Urs Arg. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Pâine neagră
* <Can 1989>, r. Carlo Liconti, i. Daniel DeSanto, Kim Catrall, Giancarlo Giannini.Toronto, 1957. Dimensiunile existenţei într-o familie de emigranţi italieni văzute prin ochii unui copil. Veniţi aici în dorul unei vieţi mai bune ei s-au desmeticit în capcană şi nu mai pot da înapoi.→ Personajul narator, copilul, oricum antipatic este pus de regizor să se strâmbe tot timpul. Intenţiile or fi fost bune, în spiritul cinematografului social italian, dar truismele se ţin lanţ până la concluzia finală: “Contează doar să fii iubit!” Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)pîine , pîini
f. 1. aliment de bază al omului preparat din aluat din făină de grîu sau de secară şi ingrediente, dospit, frămîntat şi copt în cuptor; pită: unii nici de pîine n-au, alţii cîinelui o dau. VIERU; a mînca pîine şi sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva, a convieţui, a trăi împreună cu cineva, împărtăşind şi cele bune şi cele rele: să ştiu de bine că mă duc la mănăstire, pîine şi sare nu mai mănînc cu el! CAR.; (a fi) bun ca pîinea caldă (sau pîinea lui Dumnezeu), (a fi) foarte bun: era bun la inimă ca pîinea caldă. PETR.; a ieşi înaintea cuiva (sau a întîmpina pe cineva) cu pîine şi sare, a întîmpina pe cineva cu deosebită cinste: tot poporul ... cu pîni şi sare vor ieşi vouă-nainte! AL.; a avea (sau a ţine, a fi cu) pîinea şi cuţitul în mînă, a deţine toată puterea, toate mijloacele; a mînca o pîine albă, a avea o situaţie bună, a o duce bine; se caută (sau se vinde) ca pîine(a) (cea) caldă, se vinde foarte bine, este foarte căutat; a mînca pîinea degeaba, a fi inutil; 2. aluat de pîine: eu, bădiţă, aş ieşi, da-s cu mînile în pîne. POP.; 3. (bis.) pîine nedospită, azimă; 4. hrană pentru traiul zilnic; mijloace necesare vieţii; existenţă: el a înţeles că blestemul cu cîştigarea pîinii prin sudoarea frunţii e o invenţie. PR.; o bucată de pîine sau pîinea zilnică ori pîinea cea de toate zilele, resurse minime de existenţă: cere a servi pe boierul pentru o bucată de pîne. FIL.; a lua cuiva pîinea de la gură, a lăsa pe cineva fără mijloace de trai; 5. slujbă, funcţie, post: te dau ş-afară din pîine cu ocară. CAR.; a pune (sau a băga) în pîine pe cineva, a angaja sau a face să fie angajat cineva: voi să te pui în pîine. ALEX.; a scoate (sau a da afară) din pîine, a da afară din serviciu; a concedia: a scos pe Herdelea din pîine. REBR.; a-şi pierde pîinea, a fi dat afară, concediat dintr-o slujbă; 6. (pop.; la sg.) cereale, grîne, bucate; recoltă de cereale: am crescut în largi ogoare roadă cu prisos, dar din pînea roditoare n-am avut folos. MAT.; dacă dă Dumnezeu ploaie, se dreg şi celelalte pîni. SAD.; 7. arbore de pîine, plantă lemnoasă cu fructul mare, sferic, cu gust de pîine, care creşte în zonele tropicale din Asia şi America; 8. (compuse; bot.) pîinea-pădurii, rîşcov (Lactarius deliciosus); pîinea-porcului, plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele zimţate mărunt şi cu flori purpurii sau trandafirii, cu miros plăcut (Cyclamen europaeum); pîinea-Paştilor, floarea-Paştelui (Anemone nemorosa); (şi: (înv. şi pop.) pîne). [Lat. panis]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
