Rezultatele cautarii pentru "Ocupa"
ocupá , ocúp
vb. 1. (tr.) a lua în stăpînire (un oraş, un teritoriu etc.) prin forţă armată; a cuceri: a ocupat cetatea inamică; 2. (tr.) a umple un spaţiu sau un timp: această muncă îmi ocupă toată ziua; 3. (tr.) a avea (temporar) în stăpînire, în folosinţă un imobil; a locui: parterul era ocupat de birouri. GHEŢIE; oaspeţii au ocupat casa întreagă; 4. (tr.) a rezerva, a reţine: ocupămi un loc la spectacol; 5. (tr.) a deţine un post, o funcţie: pot ocupa postul de şef al bibliotecii municipale. PR.; 6. (refl.) a avea drept ocupaţie sau profesiune; a se consacra unui anumit domeniu, a se îndeletnici cu ...: cronicarii ... s-au ocupat cu descrierea faptelor istorice. AL.; 7. (înv.; tr.) a preocupa, a absorbi: ea ocupă mintea mea. AL.; 8. (refl.) a se interesa, a se îngriji, a urmări îndeaproape pe cineva sau ceva; a se preocupa; a se ocuparisi: te-ai ocupat a-mi lua note după istoricul turc? GHICA. [Din lat. occupare, fr. occuper]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a cuceri, a stăpâni, a cotropi, a subjuga, a supune
2. a se îndeletnici
3. a se îngriji, a se interesa
4. a obseda, a stăpâni, a preocupa
Propune definiţie
Raportează o problemă
