Rezultatele cautarii pentru "Obisnuinta"
OBISNUINTA
Din/dupa obisnuinta - Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștiobişnuínţă
s. f., g.-d. art. obişnuínţei; pl. obişnuínţe Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneobişnuínţă , obişnuinţe
f. 1. faptul de a fi obişnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei: rămase cu obişnuinţa de a mînca mere. CĂL.; din (sau după) obişnuinţă, în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului, datinei: rînduim ... după vechea obicinuinţă (a. 1814). URIC.; ţăranii se uitau toţi după brişcă, mai mult din obişnuinţă. REBR.; 2. stare a organismului care, în mod treptat, devine mai puţin sensibil la un medicament; toleranţă; 3. întrebuinţare, uz; (şi: (înv.) obicinuinţă). [Obişnui + -inţă]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
