Rezultatele cautarii pentru "Munci"
muncí , muncesc
vb. 1. (înv. şi pop.; tr.) a supune la munci; a tortura, a chinui: scoasă pre Vichentie de-l munci cu frecături cumplite. DOS.; umbra lui ... vine noaptea de munceşte şi chinuieşte pe bieţii tineri. ISP.; 2. (tr.) a provoca suferinţe (fizice şi morale); a preocupa intens: o presimţire dureroasă îmi munceşte sufletul. AL.; (refl.) a se munci cu gîndul, a se frămînta; 3. (înv. şi pop.; intr. şi refl.) a se chinui, a pătimi, a suferi: se munceşte rău în somn. CAR.; 4. (refl.) a lucra din greu, din răsputeri; a-şi da osteneala, a se strădui, a se osteni: aşa se munci biata noră pînă după miezul nopţii. CR.; 5. (intr.) a desfăşura o activitate fizică sau intelectuală într-un anumit scop; a avea o ocupaţie; a lucra: cînd n-am mai avut bursă, am început să muncesc; scriam articole, făceam traduceri. CF.; munceşte pe şantier; (tr.) nu voia să se tocmească nicăieri, nu voia să muncească nimic. SAD.; 6. (spec.; tr.) a lucra pămîntul, a face munci agricole: munceşte la cîmp; 7. (tr.) a pune la muncă grea pe cineva; a istovi: şi Vodă-i muncea. POP. [Din sl. mončiti]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a lucra, a activa
2. a chinui, a căzni, a tortura, a tiraniza
3. a se osteni, a se necăji, a se căzni, a se chinui, a se obosi
Propune definiţie
Raportează o problemă
