Rezultatele cautarii pentru "Margini"
mărginí , mărginesc
vb. 1. (tr.) a forma marginile, limitele unui lucru, unei suprafeţe etc.; a limita, a contura, a încadra: fulger lung încremenit mărgineşte munţii. EM.; scurta alee, mărginită de cîţiva tei rămuroşi, era măturată cu grijă. GHEŢIE; 2. (refl. recipr.) a se învecina: ţara Împăratului-Verde ... să mărginea cu împărăţia zînelor. POP.; 3. (tr. şi refl.) a (se) reduce, a (se) restrînge, a (se) limita; a (se) rezuma: oştile moldovene ... le mărginise în puţin număr. NEGR.; mă mărginesc să-ţi dau un sfat. GHEŢIE; 4. (fig.; refl.) a se stăpîni, a se înfrîna: taci, mărgineşte-te!; 5. (înv.; tr.) a pune sub pază; a închide: îl mărginea în casă sau la moşie cu pază. GHICA. [De la margine]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a delimita
2. a se învecina, a se hotărnici
3. a restrânge, a limita, a reduce, a scădea, a micşora
4. a se rezuma
Propune definiţie
Raportează o problemă
