Rezultatele cautarii pentru "Maiestrie"
măiestríe
s. f., art. măiestría, g.-d. art. măiestríei; pl. măiestríi, art. măiestríile Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românemăiestríe , măiestrii
f. 1. pricepere, dibăcie, iscusinţă, talent în executare: a-şi arăta măiestria. FIL.; el are ... măiestria construcţiei lirice. CĂL.; 2. îndeletnicire, meserie care cere o astfel de pricepere: meşteri iscusiţi în orice măiestrii. NEGR.; măiestria tălmăcirii implică ... o temeinică cunoaştere a legilor prozodiei eline. R.L.; 3. (înv. şi pop.) lucru făcut cu iscusinţă, cu meşteşug: obiecte şi măiestrii păstrate din vechime. OD.; 4. (înv.; la pl.) uneltiri; înşelăciuni: nu voi înceta a face tot felul de măiestrii asupra ta. MINEIUL; 5. (înv.) vrăjitorie, farmec: cunoscură cu ale lor măiestrii că va fi împărat. MOXA. [Măiestru + -ie]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. dibăcie, pricepere, iscusinţă, îndemânare, ingeniozitate, inventivitate, abilitate
2. meşteşug, meserie
Propune definiţie
Raportează o problemă
