Rezultatele cautarii pentru "Lucru"
LUCRU
A avea/a-si face de lucru - a-si cauza singur greutati, neplaceri, bataie de cap; a se baga singur Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștilúcru
s. n. (sif. -cru), art. lúcrul; pl. lúcruri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românePlăcerea e un lucru serios
** <Fr 1975>, r. Robert Benayoun, i. Jane Birkin, Georges Mansart.Doi băieţi constituie, alături de Ariane, un perfect menaj în trei, fără gelozie, în complicitate şi libertate. Porniţi în vacanţă, se ceartă, dar revin la triunghiul iniţial. După zece ani, îi regăsim trei părinţi fericiţi ai unui băieţaş care pleacă la şcoală între două fetiţe.→ În intenţie, elogiu al plăcerii lipsite de prejudecăţi, filmul poartă amprenta criticului devenit cineast, care încearcă să-şi concentreze în el preferinţele. Rezultă zbenguieli suprarealiste, cochetărie cu burlescul şi absurdul şi o dezarmantă puerilitate lipsită de haz. La vremea sa, a primit binecuvântarea solidară a colegilor de breaslă ai autorului. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)lúcru , lucruri
n. 1. (înv.) profit, folos; fără (de) lucru, zadarnic; 2. activitate, muncă depusă pentru a realiza ceva; acţiune, faptă: au pătruns ... venetici ... la lucrul lemnului. SAD.; pe frontul rusesc ... sanitarii nu dovedesc cu lucrul. GHEŢIE; de lucru, a) în care se lucrează: în zile de lucru ... se lua cu treaba. CR.; b) cu care se lucrează, folosit la treabă: haine de lucru; c) folosit într-o activitate: are o metodă de lucru riguroasă; a avea de lucru, a) a fi (foarte) ocupat: nu mă mai mişc de acasă; am mult de lucru. CAR.; b) a avea o ocupaţie, a fi în slujbă: muncitorii nu mai au de lucru; c) (reg.) a avea de furcă, a avea dificultăţi cu cineva: vedeau cu cine are de lucru; n-ai avut de lucru, se spune celui care face ceva nepotrivit; a-şi face de lucru cu cineva (sau cu ceva), a) a-şi pierde vremea cu fleacuri; a părea că lucrează: tot vorbind îşi făcea de lucru cu nişte hîrtii. GHEŢIE; b) a-şi crea singur încurcături: ţi-ai făcut de lucru cu un ticălos; a fi în lucru, a fi în curs de executare, de elaborare: casa e în lucru; front de lucru, porţiune dintr-o construcţie la care lucrează concomitent mai multe formaţii echipate cu materialele şi utilajele necesare; lucru în (sau pe) bandă, organizare a producţiei în care obiectele de realizat se deplasează cu o bandă rulantă; lucru în lanţ, mod de organizare a producţiei în care între produsul de realizat şi echipele de lucru există o mişcare relativă, după un ritm prestabilit, operaţiile succedîndu-se conform planului de desfăşurare a procesului tehnologic; lucru manual, disciplină şcolară în cadrul căreia copiii deprind anumite activităţi practice: vărul meu mai decupa mere, pere, morcovi şi castraveţi pentru lucru manual. CĂRT.; lucru domnesc, obligaţie pe care o aveau, în evul mediu, ţăranii dependenţi din ţările române, constînd în prestaţii de muncă în folosul domnitorului; (jur.) lucru judecat, soluţie dată într-un litigiu, care se opune introducerii unei noi acţiuni avînd aceeaşi cauză juridică; 3. (la pl.) treburi; afaceri: lucrurile mergeau ... satisfăcător în casa de pe Copou. GHEŢIE; 4. rezultatul muncii; ceea ce se produce: lucrul ieşea gîrlă din mînile lor. CR.; cultul lucrului bine făcut, scrupulul, reuşitei fără compromis. D.; 5. (fiz.) lucru mecanic, energie dezvoltată de o forţă care acţionează asupra unui corp, egală cu produsul dintre modulul componentei forţei pe direcţia de deplasare şi mărimea acestei deplasări; 6. tot ceea ce există, în afară de fiinţe, şi care este conceput ca un obiect unic: ştia să insufle viaţă lucrurilor. PR.; lucru în sine, concept din filozofia kantiniană care desemnează lucrurile aşa cum sînt ele „în sine“, adică independent de cunoaştere, de ceea ce sînt ele „pentru noi“: Kant nu putea să acorde „lucrului în sine“ decît semnificaţia de concept liminar. BL.; (fam.) lucru rău (sau prost), se spune unei persoane (sau despre o persoană) de care sîntem nemulţumiţi, care nu e bună de nimic: lucrul rău nu piere cu una cu două. CR.; 7. (de obicei la pl.) obiect (concret) nedeterminat: legea îl pedepseşte pe acela care primeşte lucruri de furat. SL.; casa noastră avea ... şi o odaie mai mică, cu lucruri bune în ea. PR.; lucru de mînă, cusătură, împletitură făcută manual; 8. (de obicei la pl.) bunuri, obiecte, efecte aparţinînd cuiva: i-au fost confiscate toate lucrurile; lucru comsumptibil, v. comsumptibil; lucru fungibil, v. fungibil; lucru mobil (sau mişcător), v. mobil; lucru imobil (sau nemişcător), v. imobil; 9. ceea ce se petrece, ceea ce are loc; situaţie, întîmplare; fenomen; (la pl.) evenimente: lucrurile nu se pot îndrepta de azi pe mîine, e nevoie de răbdare. GHEŢIE; lucruri stranii de tot se-ntîmplă pe glob! VIERU; lucru de nimic, fapt lipsit de importanţă, fără valoare: atîta rîs pentr-un lucru de nimic. VLAH.; lucru mare, a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare: s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare. EM.; b) (adv.) foarte tare: s-a supărat, lucru mare; mare lucru, v. mare1; se vede lucrul, se deduce; 10. ceea ce spune, ceea ce susţine cineva: [avocatul] azi susţine, mîini combate unul ş-acelaşi lucru. EM.; am o mie de lucruri să-ţi spun. GHEŢIE; a spune lucrurilor pe nume, a vorbi direct, fără ocolişuri; 11. obiectul unei relatări: poate că Măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sînt. CR.; 12. chestiune, problemă: mă întrebi atîtea lucruri deodată. NEGR.; atîtea lucruri s-au limpezit în capul meu. GHEŢIE. [Lat. lucrum]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
