Rezultatele cautarii pentru "Linisti"
liniştí , liniştesc
vb. 1. (refl. şi tr.) a înceta sau a face să înceteze zgomotele, larma; a (se) astîmpăra, a (se) potoli: copiii s-au liniştit; 2. (refl.) a slăbi în intensitate; a se domoli, a înceta: se linişteşte vîntul pe pămînt. POP.; 3. (refl. şi tr.) a deveni sau a face să devină lipsit de griji, de frămîntări etc.; a (se) calma; a (se) tempera: ideea asta mă mai linişti. NEGR.; copilul ăsta are ceva pe conştiinţă, duceţi-l la spovedit, să se liniştească. GHEŢIE. [De la linişte]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a se domoli, a se ogoi, a se potoli, a (se) tempera, a se modera
2. a se calma, a se potoli, a se alina, a se astâmpăra
Propune definiţie
Raportează o problemă
